Fluviul St-Laurent, vedere spre Lévis Provincia Québec are o suprafaţă de aproximativ 1 700 000 km², dar majoritatea populaţiei trăieşte în sud, în apropierea malurilor fluviului Saint-Laurent, acolo unde clima este continentală umedă. Temperatura medie a oraşului Québec în ianuarie este de -11°C, cea medie în iulie fiind de 19°C, la care se adaugă factorul eolian iarna, şi umiditatea vara.
Cu mici excepţii, altitudinea provinciei este joasă, fiind prezente foarte puţine forme de relief de peste 600m. Oraşul Québec se găseşte la o altitudine de 70m. Cel mai ridicat punct este Cap Diamant, cu 103m, situat pe malul fluviului.
Cursurile de apă dulce ocupă 10% din suprafaţa provinciei. Numeroasele instalaţii hidroelectrice construite fac din Québec un important producător de energie. Solul, încă neexplorat în proporţie de 60%, este bogat în zăcăminte de aur, fier, titan şi azbest.
Provincia este împărţită în 17 regiuni administrative. Oraşul Québec este în regiunea 03. Aproximativ 500 000 locuitori populează cei 500 km² ai oraşului. Începând cu 2002, oraşul este organizat în 8 arondismente : Beauport, Charlesbourg, La Cité, La Haute-Saint-Charles, Laurentien, Les Rivières, Limoilou şi Sainte-Foy-Sillery. Arondismentele sunt, la rândul lor, împărţite în 36 de cartiere.

Placa comemorativa, pe cladirea primariei În 2008 vom celebra 400 de ani de la fondarea oraşului Québec, de către Samuel de Champlain. Începuturile colonizării datează însă din 1535, când Jacques Cartier debarcă în apropiere de râul Saint-Charles şi începe explorarea teritoriului, încercând, fără succes, să întemeieze o aşezare.
În 1759 armata engleză învinge apărarea colonilor francezi şi pune stăpânire pe oraş, după una dintre cele mai scurte bătălii din istorie : jumătate de oră. Descendenţii francezi vor trebui să aştepte până în 1774, când Acte de Québec le va conceda o anumită autonomie, dreptul de a-şi practica religia catolică, de a avea un guvernator şi de a se conduce după legea civilă franceză.
De-a lungul timpului, populaţia majoritar francofonă va face eforturi susţinute pentru a-şi păstra identitatea naţională şi lingvistică.
Revoluţia liniştită marchează anii '60. Jean Lesage, reprezentând partidul liberal, câştigă alegerile cu sloganul "Maîtres chez nous" (Stăpâni la noi acasă). O perioadă de dezvoltare fără precedent urmează pentru Québec, urmare a reformelor importante efectuate în mai toate domeniile.
În 1969, Pierre-Elliott Trudeau, în fruntea guvernului federal, adoptă legea celor două limbi oficiale : engleza şi franceza. Câţiva ani mai târziu, provincia Québec adoptă "La Charte de la langue française", numită şi Legea 101, în scopul de a asigura conservarea limbii sale.
Două referendumuri au fost organizate, în 1980 şi 1995, pentru ca populaţia să se poată exprima în privinţa suveranităţii Québec-ului. Ambele au fost câştigate de federalişti, cu diferenţe destul de mici totuşi, mai ales în 1995, când voturile pro-suveranitate au reprezentat 49,4%. Chestiunea suveranităţii nu este însă abandonată, chiar dacă mai puţin prezentă în viaţa de zi cu zi.
Drapelul Québec-ului este albastru şi alb, cu patru flori de crin. Deviza sa, "Je me souviens" (Îmi amintesc), se regăseşte şi pe plăcile mineralogice, iar pasărea-emblemă este o foarte frumoasă specie de bufniţă albă, aşa numitul "harfang des neiges".

Forma de guvernare

Parlamentul Québec-ul este o societate de drept. Cele trei puteri - executivă, legislativă şi juridică - sunt separate. Din punct de vedere al unei federaţii, sferele de competenţă sunt împărţite între guvernul federal şi cel provincial. Guvernul federal are precădere în ceea ce priveşte unele domenii, cum ar fi politica externă sau transporturile.
Executivul este format de către partidul la putere. De multe decenii, este o alternanţă între partidul Liberal şi cel Québécois. Primul ministru, împreună cu Consiliul de miniştri, adoptă deciziile şi decretele necesare funcţionării statului.
În "Assemblée Nationale" (parlamentul) se decid legile provinciale. 125 de deputaţi, reprezentând partidul Liberal, partidul Québécois şi câţiva independenţi, aleşi prin alegeri democratice la fiecare 4 ani, compun acest parlament.
Aplicarea legilor este urmărită de către instituţiile juridice.
Una dintre cele mai importante manifestări ale democraţiei este adoptarea, în 1975, a documentului intitulat "Charte des droits et libertés de la personne du Québec", care garantează respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, condamnând discriminarea pe orice criterii.

Economie

Turisti in Vieux-Québec Sectorul serviciilor este foarte dezvoltat în oraşul Québec, acesta fiind capitala provinciei şi, prin urmare, sediul aparatului guvernamental. Funcţiunea publică are în serviciul său peste 70 000 persoane. De asemenea, Québec-ul fiind un oraş foarte vizitat, sectorul turistic este foarte important.
Printre domeniile de vârf regăsim : biomedical, bioalimentar, construcţii şi prelucrarea lemnului, geomatica, prelucrarea metalelor şi a mineralelor, optica, fotonica şi laseri, tehnologie informatică, multimedia şi telecomunicaţii, ca şi tehnologii ale mediului.
Produsul intern brut este inferior celui din Ontario, ca şi veniturile, dar preţurile sunt mai scăzute, de exemplu pentru cumpărarea unei case, deci se păstrează un echilibru.
Rata estimată a şomajului pentru 2007 este de 6%, peste 17 000 noi locuri de muncă urmând a fi create, conform previziunilor.

Societate

Dacă urmărim dezvoltarea extrem de rapidă a Québec-ului, care a făcut progrese imense în doar câteva decenii, putem avea o idee despre societatea de aici. Foarte receptivi şi deschişi la ceea ce este nou, "les Québécois" au ştiut să îmbine posibilităţile oferite de situarea pe continentul nord-american şi contactul cu lumea francofonă. Rezultatul este o societate de consum care lasă totuşi să se vadă rădăcinile latine, adică un "sânge cald".
Statul şi funcţionarii publici sunt în mod real în slujba cetăţenilor. Foarte importante sunt măsurile sociale, serviciile oferite populaţiei, respectul faţă de om. Multe înţelegeri se încheie prin vorbă. Ele sunt respectate, ca şi cum ar fi scrise.
În ultimul deceniu, de când imigraţia a devenit mai importantă, reţinerile faţă de cei veniţi din alte ţări sunt din ce în ce mai puţine. Este extrem de rar să întâlniţi pe cineva care să nu fie amabil sau care să aibă prejudecăţi vizibile. Chiar dacă aşa ceva există încă, nu va veni din partea oficialităţilor, sau în magazine, ci doar de la un vecin, sau un copil, la şcoală. Curioşi de natură, cei de aici vă vor pune o mie de întrebări despre ţara de origine şi vor accepta diferenţele fără să judece. Ţinuta vestimentară este mai puţin importantă şi putem greşi dacă judecăm pe cineva după aspectul exterior.
Foarte sensibili la nedreptăţi, extrem de generoşi, cei de aici se implică în mod activ în ajutorarea tuturor celor aflaţi la nevoie.
O zi obisnuita, pe rue St-Jean Familia nu mai este, din păcate, una din valorile importante ale societăţii, aşa cum era cu câteva zeci de ani în urmă. Societatea întâmpină serioase probleme demografice. Foarte puţine cupluri se căsătoresc, foarte multe divorţează, majoritatea familiilor sunt reconstituite, copiii locuind, pe rând, la câte unul din părinţi. În cazul copiilor, drepturile merg poate chiar prea departe. Fenomenul "copilului-rege" (copilul are dreptul de a face ce vrea, părinţii fiind un fel de "prieteni") are o amploare destul de importantă. Curentul feminist a avut foarte mare influenţă asupra societăţii. De câtva timp se vede, totuşi, o oarecare tendinţă de stabilizare a relaţiilor familiale şi de societate.
Copiii învaţă foarte devreme să se descurce singuri. Majoritatea lucrează începând din secundar, la sfârşit de săptămână şi pe timpul verii. În general, la terminarea secundarului, ei nu mai sunt întreţinuţi de către părinţi.
La Québec, toată lumea merge cu bicicleta, sau cu patinele cu rotile, înoată, schiază sau patinează. Practicarea unui sport este una dintre activităţile în familie cel mai des întâlnite.
O mare atenţie este acordată celor infirmi, care sunt perfect integraţi în societate. Toate instituţiile sunt adaptate pentru accesul persoanelor în scaun rulant, se oferă linii telefonice speciale pentru cei cu probleme auditive sau vizuale.
Persoanele de 50-60 de ani (aşa numiţii baby-boomers) sunt foarte active, practică sporturi, sunt îmbrăcate elegant şi conduc automobilele cele mai luxoase. Mulţi dintre cei pensionaţi (70-80 ani) locuiesc în rezidenţe, unde condiţiile sunt, în general, foarte bune. Alţii petrec perioada friguroasă a anului în Florida, unde au o a doua reşedinţă.
"Les Québécois" sunt mari amatori de călătorii. Nu este nimic neobişnuit ca o persoană să ia "une année sabbatique" (un an de concediu) pentru a face voiaje în toată lumea. Tinerii fac şi ei acest lucru, mai ales între colegiu şi universitate, pentru a învăţa ceva "la şcoala vieţii".