“A intrat la grijă popa cu Păcală. Până aici tăiase el nasul altora, dar acum vedea că şi-a găsit coasa gresia. Ce se gândi popa, ce se socoti, că-şi zise că mai bine să dea multul cu multul numai să scape de pacostea de argat. Drept aceea cheamă pe Păcală şi îi zice :
- Sunt prea mulţumit de slujba ta, Păcală şi ca dovadă că sunt mulţumit, îţi dau de acuma drumul să te duci. Ia-ţi un car şi o pereche de boi pe care ţi i-ai alege tu şi du-te sănătos.
Dar Păcală răspunse :
- Ba nu, părinte ! Tocmeala ne-a fost până ce-o cânta cucul, nu plec acuma să mă pici cu ceară. Am să stau până s-o împlini sorocul învoielii.
Oftă popa dar nu avu încotro.
Tot chibzuind cum să scape de Păcală, se gândi să-i dea să facă treburi grele pe care el să nu fie în stare să le facă. De aceea, într-o dimineaţă, chemă pe Păcală şi-i zise :
- Ascultă, Păcală, curtea nostră e plină de noroi. Ia să-mi faci tu un pod de la poartă până la uşa pridvorului. Dar să-mi faci un pod în aşa fel, încât, când oi pune un picior, să fie moale, iar când oi pune celălalt picior, să fie tare.
- Bine, stăpâne, răspunse Păcală, oi face cum ai poruncit. Mâine dimineaţă podul e gata.
Seara, după ce se culcă popa şi ai lui, Păcală ieşi în curte, scoase toate oile şi trântindu-le una câte una, le tăie capetele şi picioarele. Apoi aşeză oile de la poartă până la casă, una cu spatele sus, alta cu burta în sus.
- Aşa o să fie bine, gândi Păcală ; o oaie cu spinarea, alta cu burta; o călcătură tare, alta moale.
Luă apoi pământ, acoperi oile, ca să nu se vadă din ce e făcut podul, iar capetele şi picioarele le ascunse în gunoi. După ce sfârşi toate, se duse şi se culcă.
Dimineaţa, popa îl întrebă dacă podul e gata.
- Gata, stăpâne, răspunse Păcală.
Ieşi popa în curte şi porni pe pod. Era tocmai aşa cum îi ceruse lui Păcală. Când punea un picior, era moale, când punea pe celălalt, era tare. Şi tot aşa.
Popa se minună foarte de destoinicia lui Păcală. Şi după ce-l lăudă îndeajuns, îi zise :
- Ei, acum ia oile şi du-te cu ele la păscut.
- Apoi, oile, părinte, n-or mai paşte de aici înainte, că şi-au împlinit veleatul.
- Cum aşa ? întrebă popa mirat.
- Oile sfinţiei tale sunt aşezate în podul acesta, care cu spinarea în sus, care cu burta.
- Blestematule ! Tartore ! strigă popa deznădăjduit, m-ai sărăcit, mi-ai ucis toate oile.
- Apoi, de, părinte, altfel cum era să-ţi fac podul să aibă o călcătură tare şi una moale ? Ori poate te-ai supărat cumva ?
- Da’ de unde să mă supăr, taică, răspunse popa domol, de frica briceagului, cum să mă supăr pentru atâta lucru ?”

(după A. Gherman, Antologie de texte literare pentru clasele I-IV. Autori români, Ed. Elis, Bucureşti, 2003)

(text cules de) Alina Nogradi

Ateliere pentru copii la Muzeul Civilizaţiei

Părinţi sau copii, cine doreşte să se transforme pentru 20 de minute într-un personaj din Evul Mediu, să îmbrace unul din cele 50 de costume de epocă şi să reinventeze furculiţa, poate să participe la atelierele familiale oferite de Muzeul Civilzaţiei din Quebec, sâmbăta şi duminica, de la orele 10 la 17.
Ce astfel de experienţe deosebite mai puteţi avea ?
Puteţi alege următoarele ateliere şi să aflaţi : cum piatra devine nisip şi iarăşi piatră ; care este călătoria fantastică a sângelui în organism ; care sunt misterele magice ale luminii ; cât de important este bobul de sare în univers !
Taxe de intrare : 3$ copii, 8$ adulţi.
Tel. pentru eventuale rezervări : (418) 643-2158.
Site Web: www.mcq.org

Din basmele copilăriei : să ne jucăm de-a...

Feţi frumoşi, balauri, zâne

Cine poate să uite, cât să crească el de mare, poveştile cu Feţi-Frumoşi, cu Lauri-Balauri şi cu Zâne ? Şi, cât să fiţi de mici, sunt convinsă că v-ar plăcea să le aflaţi.

M-am gândit aşadar să ne jucăm de-a personajele din poveşti. Mai întâi, să ne jucăm de-a cine desenează cel mai bine personajul care va apărea în numărul următor. De exemplu, pentru data viitoare trebuie să vi le imaginaţi pe Fata-Pădurii şi pe Mama-Pădurii. Le desenaţi frumos şi mi le trimiteţi repede, repede, desenele cu totul sau doar scanate. Cel mai frumos desen câştigă şi îl publicăm lângă personajul respectiv.
Dar partea cea mai frumoasă a jocului de-abia începe : toate desenele voastre o să le prezentăm într-o expoziţie, de Ziua Copiilor, la 1 iunie. Şi mai ales o să organizăm un Bal Mascat pentru copii: bineînţeles că o să vă mascaţi în… Feţi-Frumoşi şi Zâne, sau în personajul vostru preferat din basmele româneşti !

Iana Sânziana

A fost odată o fată frumoasă, nespus de frumoasă : Iana Sânziana, cosiţă de aur, câmpul înverzeşte, florile înfloreşte.
Iana Sânziana are părul de aur şi cunună de flori galbene de sânziene prinsă în păr. Cu rochie lungă, din viţe de iederă care atârnă până jos, ea are un brâu de plante verzi. În mâini are un buchet mare de sânziene, stropit cu roua dimineţii şi scăldat în ploaie de primăvară : cu el îi atinge pe oameni să fie sănătoşi şi câmpurile să fie roditoare. Când trece ea, pământul se acoperă de rouă, florile înfloresc şi grâul răsare unde a pus talpa piciorului.