Vara este anotimpul vacanţelor prin excelenţă, şi nu numai vara…
Şi toţi avem nevoie de o vacanţă, cât de mică, cât de modestă, ca să ne reîncărcăm bateriile, să ne deconectăm de cotidian, să uităm de griji, să ne încântăm ochii şi sufletul, să facem poze frumoase şi să venim cu traista plină de poveşti pentru prieteni...
Québecul este un oraş plin de locuri încântătoare, accesibile şi la îndemâna oricui, pentru scurte plimbări de 2-3 ore. Deşi fiecare cartier are parcurile lui, cu arbori, gazon şi plan de apă, câteva sunt excepţionale şi merită să le vedem :
-Plaja Jacques Cartier se întinde de-a lungul fluviului, cu acces din chemin St-Louis, către Cap Rouge;
- Parcul Kabir-Kouba, pe râul St-Charles, cu cascada şi parcul ce se întinde pe cele două laturi ale bulevardului Bastien, satul indian huron şi vechiul centru al Loretteville;
-Promenada de-a lungul lui St-Charles, pornind de la strada Marie de l’Incarnation pâna la bazinul Louise, cu piaţa de flori a vechiului port;
-Domeniul Maizeret cu eleşteul, vechiul conac, arboretum-ul şi flori, multe flori; voliera de fluturi este însa aici atracţia de preferinţă a copiilor, mici şi mari.
-Baza de plein-air de Ste-Foy, cu lacul în care se poate înota sau plimba cu barca;
-Cheile râului Montmorency, spectaculoase, abrupte, dar pline de farmec cu lespezile lor de piatră;
- Parcul Bois de Coulonge, cu peluzele imense, vederea spre fluviu, livada şi colecţia de flori. Vedeti alături vila Bagatelle, un graţios exemplu de construcţie tradiţională, care găzduieşte ocazional expoziţii.
Pentru cine are o maşina şi chef de ducă, posibilitătile sunt încă şi mai multe. În jurul Québecului se desfăşoară o adevărată salbă de locuri de vilegiatură, la care se poate merge dus-întors în aceeaşi zi. Prevedeţi şi un pic-nic la iarbă verde.
Iata câteva exemple : Lac-Beauport cu cabana Mont-Tourbillon, lac Delage cu Marais du nord - promenadă amenajată special peste mlaştină pentru observarea păsărilor, Cap-Tourmente - locul de observaţie a păsărilor migratoare, Stoneham şi Mont Ste-Anne cu pistele de schi, Ste-Anne de Beaupré cu catedrala care atrage pelerini din toată lumea. Pe acelaşi drum sunt măcar două frumoase cascade de vizitat : le Canyon Ste-Anne şi Les sept chutes la St-Ferréol-les-Neiges. La amândouă intrarea se plăteşte, ca şi la Chutes Montmorency, unde veţi putea admira vara focurile de artificii. Faceti şi un popas la atelierul de artă a cuprului, pe dreapta drumului, înainte de catedrală; veţi putea admira surprinzătoare decoraţii în tablă de cupru bătută.
Continuând în Charlevoix descoperim panorame fermecătoare, un centru de interpretare care explică formarea reliefului în urma căderii unui meteorit, le manoir Richelieu cu al său cazinou, dar mai ales cu florile, terasele şi perspectiva lor. Dar cel mai impresionant este excepţionalul parc al cheilor râului Malbaie : Les hautes gorges de la rivière Malbaie, pe care se poate face o croazieră de 2 ore (trebuie rezervate locurile dinainte). Peisajul cu oglinda perfectă de apă între coastele abrupte de munte îţi taie respiraţia ! Aceşti pereţi stâncoşi sunt pentru alpinişti locul de încercare ideal.
De aici mai departe se ajunge la Tadoussac, unde se pot face croazierele pentru vederea balenelor, sau pe fiordurile Saguenay-ului, frumoase ca şi cele ale râului Malbaie, deşi ceva mai largi.
Birourile de turism ale Québecului vă oferă gratuit informaţii, hărţi şi broşuri cu detalii pentru toate regiunile turistice. Un astfel de birou se află în piaţa din faţa hotelului Château Frontenac.
Pentru cei care vor să petreacă câteva zile în afara oraşului, formula cazării la localnici Bed & breakfast sau Gîte du passant este soluţia cea mai economică şi mai interesantă căci permite un contact direct cu viaţa şi oamenii locului.

Cristina Maxim

Ştiaţi că...

…începând cu 31 mai 2006, fumatul va fi interzis în majoritatea locurilor închise, incluzând barurile, braseriile şi sălile de bingo. Nu vor mai exista, începând cu aceeaşi dată, zone pentru fumători în restaurante şi centre comerciale.
Fumoarele de la locurile de muncă vor fi desfiinţate doi ani mai târziu, adică în 2008.

…vizitând adresa Internet www.iqa.mddep.gouv.qc.ca/contenu/index.asp puteţi afla care este valoarea curentă a indicelui calităţii aerului (IQA). De asemenea, sunt afişate variaţiile din ultimele două zile. După informaţiile puse la dispoziţie aflăm că principalii poluanţi sunt : ozonul (O3), particulele microscopice care plutesc prin aer (PM2,5), dioxidul de sulf (SO2), diozidul de azot (NO2) şi monoxidul de carbon (CO).
Sursele acestor poluanţi sunt transporturile, încălzirea cu lemne şi industriile.

R.R.

Prezentările în Power Point

O prezentare Power Point poate fi concepută în mai multe moduri, depinzând de mai multe elemente : conţinut, compoziţie a asistenţei, mijloace tehnice şi altele. În cadrul oricărei prezentări o importanţă deosebită o au efectele speciale vizuale, sonore sau de animaţie. Nu vă recomand însă să abuzaţi de aceste efecte speciale.

Introducerea unui sunet, a unei melodii pe perioada unei animaţii sau a unei treceri de la un diapozitiv la altul poate atrage atenţia asistenţei. Puteţi de asemenea să utilizaţi efectele unor imagini video.
Aceste efecte însă trebuie utilizate într-o măsură în care să nu distragă atenţia asistenţei şi să o îndepărteze de la conţinutul prezentării.

Tranziţiile sunt efecte speciale utilizate pentru introducerea unui diapozitiv într-o diaporamă. Power Point permite să alegeţi între mai multe tipuri de tranziţii şi să variaţi viteza lor. Pentru a atrage atenţia asupra unei noi secţiuni într-o prezentare sau pentru a insista asupra unui diapozitiv în particular este indicat să schimbaţi efectul de tranziţie.

Animaţiile sunt efecte speciale vizuale pe care le puteţi adăuga unui text, unui grafic sau unei imagini, cu scopul de a concentra atenţia asistenţei.
Dacă doriţi să scoateţi în evidenţă un anumit punct, faceţi-l să defileze de la stânga la dreapta. Aceasta manevră atrage atenţia asistenţei şi întăreşte argumentaţia.

Ritmul prezentării are un efect direct asupra asistenţei. Un ritm rapid oboseşte iar unul prea lent adoarme. Este indicat, înaintea prezentării, să faceţi o repetiţie pentru a evalua impactul vizual al diaporamei.

Dacă aveţi multe cuvinte sau imagini de prezentat, este indicat să scindaţi diapozitivele în două sau mai multe. Pe un diapozitiv nu trebuie să aveţi foarte multe imagini sau sunete. Aceasta diminuează foarte mult efectul prezentării.

NR: Dacă aveţi subiecte de larg interes care pot fi tratate la această rubrică vă rugăm să ni le faceţi cunoscute la adresa
redactia@reper-romanesc.org

Luigi Matei, ift.a.

Poduri cu acoperiş

Printr-o pădure de brazi, şoseaua continuă dreaptă, desenată parcă cu liniarul de cineva prea plictisit să găsească un traseu mai interesant. Singura variaţiune erau suişurile şi coborâşurile, iar peisajul de o parte şi de alta a drumului ne tăia răsuflarea. Dealuri cât vezi cu ochii, ticsite de pădure de o desime nemaivăzută, în care mâna omului nu a intervenit să corecteze trecerea fireasca a timpului: de copacii înalţi şi viguroşi de un verde pătrunzător se sprijineau cei uscaţi, scoşi din rădăcini sau rupţi, printre care noi puieţi îşi căutau cu greu drumul spre lumină.

În sfârşit o curbă la dreapta, destul de strânsă şi de lungă, şi, am tresărit, în mijlocul drumului apare o casă, ba nu e o casă, putem trece prin ea, e un fel de hangar cu intrare şi ieşire, de fapt e un pod din lemn, cu acoperiş. Toate maşinile încetinesc, majoritatea opresc şi coboară să-l studieze mai de aproape. E o dantelărie din bârne de lemn aşezate în formă de triunghiuri şi romburi, vopsite în culori vii şi miroase a vechi, ca în podurile caselor. Sântem lânga Sainte-Agathe de Lotbiniere iar podul pe care-l vedem (Pont Rouge) e construit în 1928, are o lungime de 40 metri şi o lăţime de aproape 5. Aflăm cu mirare că mai există aproximativ 90 în provincia Québec, majoritatea vopsite în nuanţe de roşu, iar cel mai lung poate fi admirat la Notre-Dame des Pins (Beauce) având 151 metri, dar e închis circulaţiei.

Dar de unde acest obicei în trecut de a construi acoperiş unui pod ? Oare se apărau de ploaie şi de vânt trecătorii şi caii lor ? Sau era un loc de întâlnire al îndrăgostiţilor ? Poate şi acestea, însă adevăratul motiv era de a proteja podul şi structura acestuia de intemperii şi de a-l păstra într-o stare bună cât mai mult timp. Un pod neacoperit are o durată de viaţă de 10-15 ani pe când unul acoperit de zece ori mai mult. Tehnologia de construcţie au adus-o cu ei colonizatorii iar americanii au perfecţionat-o în timp, inventând diferite tipuri şi modele care au luat numele creatorilor: Howe, Town, Burr. În Québec, majoritatea sunt de tip Town, cel mai solid, simplu şi economic de construit.

Din cele peste 1000 de poduri acoperite construite între 1800 şi 1958, 90 % au fost distruse cu ocazia construcţiei celor din beton sau de incendii, zăpezi, gheţuri, uzură, exces de greutate. Cele care încă mai rezistă, fie sunt închise circulaţiei, fie au beneficiat de lucrări de restaurare şi susţinere a fundaţiei. În trecut, relativ uşor de construit, folosind materiale locale, aceste frumoase poduri erau modul ideal de a lega două localităţi sau o insulă de uscat. Ele decorează şi astăzi peisajul satelor, devenind tot mai mult o curiozitate turistică decât o utilitate. Aceste structuri pitoreşti fac acum parte din patrimoniul ţării, permiţându-ne să cunoaştem o pagină din istoria satelor canadiene

(http://www.mtq.gouv.qc.ca/fr/reseau/
structures/ponts_couverts/index.asp)

Des ponts couverts

La route passe tout droit à travers la forêt de sapin, on dirait que quelqu’un las de chercher un trajet plus intéressant, l’a tracé avec une règle. Seuls changements dans le décor, des montées et descentes, et le paysage est d’une beauté à couper le souffle. Des collines à perte de vue, des forêts si denses que l’homme n’a pu intervenir et laisser sa marque au passage du temps : des grands arbres vigoureux supportant des troncs séchés, arrachés ou brisés, des jeunes pousses se frayant difficilement un chemin vers la lumière.
Un long virage serré à droite et, surprise ! Une maison au milieu de la route ! Mais non,ce n’est pas une maison parce qu’on peut passer à travers, c’est plutôt une sorte de hangar avec entrée et sortie – c’est en fait un pont en bois, couvert. Les voitures ralentissent, la plupart s’arrêtent et les gens regardent de plus près. Une structure de poutres montées en triangles et losanges, peintes en couleurs vives et une odeur rappelant les greniers des vieilles maisons. Nous sommes à Sainte-Agathe de Lotbinière et le pont devant nous (le Pont Rouge) a été bâti en 1928, mesure 40 m de longueur et 5 m de largeur. Nous sommes surpris d’apprendre que la province de Québec compte pas loin de 90 ponts, la majorité peints en rouge, et que le plus long de tous est celui de Notre-Dame des Pins (Beauce) 151 m de long, mais fermé à la circulation.

Mais d’où vient cette tradition ancienne de bâtir un toit par dessus le pont ? Était-ce pour mettre à l’abri de la pluie les passants et les chevaux ? Ou c’était le lieu de rencontre des amoureux ? Peut-être qu’un peu de tout cela, mais la vraie raison c’était de protéger le pont, sa structure contre le mauvais temps et les intempéries, afin qu’il reste en bon état le plus longtemps possible. Car pendant qu’un pont découvert a une durée de vie de 10-15 ans, le pont couvert résiste dix fois plus. La technique de construction des premiers colons a été améliorée, au fil des ans, par les Américains qui ont inventé différents modèles qui portent les noms de leurs créateurs : Howe, Town, Burr. La plupart des ponts au Québec sont de type Town, le style le plus solide et en même temps le plus simple et le moins cher à bâtir.

Plus de 1000 ponts couverts ont été bâtis entre 1800 et 1958 mais 90% d’entre eux ont été détruits par des incendies, la neige et la glace, le poids excessif ou pour faire la place aux constructions en béton. Ceux qui existent encore de nos jours sont soit fermés à la circulation ou bien ont subi des travaux de rénovation et renforcement de la structure. Relativement faciles à bâtir avec des matériaux de la région, ces jolis ponts étaient autrefois le moyen idéal pour relier deux villages ou attacher une île.
Ils constituent aujourd’hui un élément pittoresque dans le décor des villages, plus une attraction touristique qu’autre chose. Partie intégrante du patrimoine du pays, ils nous dévoilent une page d’histoire des villages canadiens.

foto şi text N&A Sânpetreanu

Formaţia anilor 70 – Abba

Povestea începe în 1966 când Benny Andersson îl întâlneşte pe Björn Ulvaeus. Pe vremea aceea, Björn era membru al grupului Hootnanny Singers iar Benny cânta la clape pentru formaţia cea mai populară în Suedia în anii 60, The Hep Stars, un fel de Beatles suedezi.
În 1969, cei doi îşi întâlnesc viitoarele soţii, Agnetha Fältskog care era deja o cântăreaţă solo de succes şi Anni-Frid Lyngstad alias Frida care îşi începuse cariera în acelaşi domeniu înaintea Agnethaei.
La început, cei patru membrii s-au ajutat reciproc în principal la cântece, instrumental, la muncă de producţie sau vocal la înregistrările pe care fiecare le făcea în solo sau duo.
În 1972, ei înregistrează melodia “People Need Love” sub numele Björn & Benny, Agnetha & Anni-Frid. Succesul ei îi încurajează să intre, în anul următor, în concursul Eurovision cu cântecul “Ring Ring” care termină pe locul trei.
Björn & Benny, Agnetha & Anni-Frid devine Abba şi participă din nou la Eurovision în 1974 cu melodia “Waterloo”. De data aceasta, câştigă, aceasta fiind cea mai importantă realizare în cariera lor.
În 1976, Abba este cel mai popular grup din lume iar cu un an mai târziu iese “Abba-The Movie”.
La începutul anului 1979 se anunţă divorţul lui Björn şi Agnetha şi în 1981, cel al lui Benny şi Frida. Formaţia decide să facă o pauză în 1982.
În timpul acesta, Björn şi Benny îşi dedică timpul scrierii muzicalului “Chess“ iar Agnetha şi Frida îşi continuă carierele solo.
Anul 1982 este considerat ca fiind ultimul an de existenţă a grupului, deoarece membrii nu s-au mai reunit după această întrerupere.
În 1999 a avut loc premiera londoniană a muzicalului “Mamma Mia!” bazat pe cântecele grupului Abba. Acesta a fost lansat pe Broadway doi ani mai târziu iar în luna februarie a acestui an a apărut în Suedia. “Mamma Mia!” este în ziua de azi spectacolul cel mai popular din lume.

Membrii în ziua de azi

Frida : se implică în activităţi de binefacere iar din când în când este invitată să cânte pe albumele altor artişti.
Agnetha : a lansat în 2004 “My Colouring Book“, primul ei album în 17 ani.
Björn si Benny : sunt implicaţi în punerea în scenă a muzicalului “Mamma Mia!” şi în reînnoirea muzicalului “Chess”.

Fapte diverse

Numele Abba este compus din primele litere ale prenumelor membrilor şi reprezintă deasemenea numele unei companii de conserve de peşte care a fost de acord să le împrumute numele.
Abba a ocupat primul loc în topul englezesc de nouă ori între 1974 şi 1980.
În 1977, “Dancing Queen” a devenit singura lor melodie care s-a aflat pe numărul unu în topul american.
Ultimele concerte ale formaţiei au avut loc în Japonia, în luna martie a anului 1980.
Diferitele compilaţii “Greatest Hits“ ale grupului, lansate în Marea Britanie şi în Australia, încă se află printre cele mai bine vândute albume din toate timpurile, în acele ţări.

Le groupe des années 70 – Abba

L’histoire commence en 1966 quand Benny Andersson rencontre Björn Ulvaeus. À l’époque, Björn était membre de la formation Hootnanny Singers et Benny chantait à l’orgue pour le groupe le plus populaire en Suède dans les années 60, The Hep Stars, une sorte de Beatles suédois.
En 1969, les deux hommes rencontrent leurs prochaines épouses, Agnetha Fältskog qui était déjà une chanteuse solo de succès et Anni-Frid Lyngstad alias Frida qui avait commencé sa carrière dans le même domaine avant Agnetha.
Au début, les quatre membres s’entraidaient principalement avec les chansons, l’instrumental, le travail de production ou la voix dans les enregistrements que chacun faisait en solo ou en duo.
En 1972, ils enregistrent la chanson «People Need Love» sous le nom Björn & Benny, Agnetha & Anni-Frid. Son succès les encourage à rentrer dans le concours Eurovision, l’année suivante, avec «Ring Ring» qui termine en troisième place.
Björn & Benny, Agnetha & Anni-Frid devient Abba et ils participent de nouveau à Eurovision en 1974 avec la chanson «Waterloo» et cette fois-ci ils gagnent, c’est le plus grand moment dans leur carrière.
En 1976, Abba est le groupe le plus populaire au monde et un an plus tard «Abba – Le film» sort.
Le divorce de Björn et Agnetha est annoncé au début de l’année 1979 et, en 1981, celui de Benny et Frida. La formation décide de prendre une pause.
Pendant ce temps-là, Björn et Benny travaillent à l’écriture du musical «Chess» tandis qu’Agnetha et Frida continuent leurs carrières en tant que chanteuses solo.
L’année 1982 est considérée comme étant la dernière année d’existence du groupe Abba, car les membres ne se sont plus réunis après cet arrêt.
En 1999, a eu lieu la première londonienne du musical «Mamma Mia!» basé sur les chansons du groupe Abba. Il a été lancé sur Broadway deux ans plus tard et au mois de février de cette année, il est apparu en Suède. «Mamma Mia!» est aujourd’hui le spectacle le plus populaire dans le monde.

Les membres aujourd’hui

Frida : s’implique dans des activités de bienfaisance et, de temps en temps, elle est invitée à chanter sur les albums d’autres artistes.
Agnetha : a lancé, en 2004, «My Colouring Book», son premier album en 17 ans.
Björn et Benny : sont impliqués dans la mise en scène du musical «Mamma Mia!» dans le monde et dans le renouvellement du musical «Chess».

Faits divers

Le nom Abba est composé des premières lettres des prénoms des membres et représente aussi le nom d’une compagnie de conserves de poisson qui a été d’accord pour leur prêter le nom.
Abba a occupé la première place dans le top anglais neuf fois entre 1974 et 1980.
En 1977, «Dancing Queen» est devenue leur seule chanson qui s’est retrouvée en première place dans le top américain.
Les derniers concerts du groupe ont eu lieu au Japon, au mois de mars 1981.
Les différentes compilations «Greatest Hits» du groupe, lancées en Grande-Bretagne et en Australie, se retrouvent toujours parmi les meilleurs vendeurs de tous les temps, dans ces pays.

Gabriela Radu

Agenda culturală

Le Cirque du Soleil: Corteo

Galeries de la Capitale, 30 iunie - 24 iulie
Rezervări: billetech.com, 643-8131, 691-7211

Festival d'été de Québec

7 iulie - 17 iulie (infofestival.com)

Desjardins Symphonique

Grand Théâtre de Québec - 9 şi 10 iulie, ora 20:30
Rezervări: billetech.com, 643-8131, 1-877-643-8131

Simple Plan

Scena Bell, Plaines d'Abraham - 9 iulie, ora 21:30

ZZ Top

Scena Bell, Plaines d'Abraham - 10 iulie, ora 20:30

Diane Dufresne chante Kurt Weill

Cu Orchestra simfonică din Québec
Grand Théâtre de Québec - 11 iulie, ora 20:30
Rezervări: billetech.com, 643-8131

Alexandre Tharaud

Concert de pian: Bach şi Chopin
Grand Théâtre de Québec - 13 iulie, ora 20:30
Rezervări: billetech.com, 643-8131

Jennifer Larmore et l'Orchestre symphonique de Québec

Grand Théâtre de Québec - 14 iulie, ora 20:30
Rezervări: billetech.com, 643-8131

Les Trois Accords et Xarxa Theater

Spectacol de pirotehnie
Scena Bell, Plaines d'Abraham - 16 iulie, ora 21:00

Susie Arioli band & Jordan Officer

Spectacol de jazz
L’Anglicane (31 rue Wolfe, Lévis) - 24 iulie, ora 20:00
Rezervări: 838-6000, billetech.com

Les Grands Feux Loto-Québec

Parc de la Chute Montmorency
23 iulie - 10 august (lesgrandsfeux.com)
Canada : Jazz in the sky - 23 iulie, ora 21:30
Spania : Contraste espagnol - 27 iulie, ora 21:30

propuse de B. Baraboi

Colţul umoristic

Un tată scapă de la serviciu un pic mai târziu şi pe drumul spre casă, îşi aduce aminte că e ziua fiicei sale. Opreşte maşina în faţa unui magazin de jucării şi o întreabă pe vânzătoare :
- Cât costă păpuşa Barbie din vitrină ?
Vânzătoarea îi răspunde:
- Care Barbie ? Avem :
Barbie la gimnastică - 19,95 euro
Barbie jucând volei - 19,95 euro
Barbie la cumpărături - 19,95 euro
Barbie la plajă - 19,95 euro
Barbie la dans - 19,95 euro
Barbie divorţată - 265,95 euro
Bărbatul, uimit, întreabă :
- Şi de ce costă fiecare câte 19,95 euro, iar Barbie divorţată costă 265,95 euro ? Vânzătoarea, cu un aer foarte natural, îi răspunde :
- "Barbie divorţată" are şi :
Maşina lui Ken, Casa lui Ken, Undiţa lui Ken, Mobila lui Ken, Calculatorul lui Ken...
***
Mamă astăzi l-am împiedicat pe Costel să-i facă o farsă învăţătorului.
- Bine, dar ce a făcut ?
- A pus pe scaun o pioneză.
- Şi tu ce ai făcut ?
- Am tras scaunul.
***
Săndel : Doamna profesoară, mă puteţi pedepsi pentru ceva ce nu am făcut ?
Profesoara : Nu, bineînţeles că nu.
Săndel : Bine, pentru că nu mi-am făcut tema pentru astăzi.
***
În momentul în care este întrebată care este numele ei, o fetiţă răspunde : "Sunt fiica doamnei Popescu." Mama îi spune că nu acesta este răspunsul corect şi că atunci când este întrebată trebuie să răspundă : "Numele meu este Anda Popescu." Într-o zi, cineva o întreabă pe fetiţă : "Tu eşti fiica doamnei Popescu, nu-i aşa ?" La care fetiţa răspunde: "Aşa ştiam şi eu, însă mama zice că nu."
***
După ce un student nu reuşeşte să îi răspundă la nici o întrebare, profesorul îi spune :
- Domnule, nota pe care ţi-o pot da este doar una şi începe cu litera P. Ştii care este aceasta ? - PINCI, domnule profesor, PINCI !

culese de Bogdan Ştefan

Problemă distractivă

Un bǎiat afirmǎ : “eu am un numǎr egal de fraţi şi de surori”. Una dintre surori spune la rândul ei : “eu am de douǎ ori mai mulţi fraţi decât surori”. Dacǎ ambele afirmaţii sunt corecte, calculaţi câţi bǎieţi şi câte fete erau în acea familie.

Răspunsurile se pot trimite la
posta-redactiei@reper-romanesc.org

Problema din numărul trecut

Soluţia la problema din numărul trecut : 6 bǎrci şi 40 de exploratori

propuse de Camil Pescăruş

Mâncare de spanac

Ingrediente : 1 kg. spanac, orez (o mână), sos de roşii (bulion), ceapă, usturoi, lămâie, sare.

Se spală foarte bine spanacul şi se pune la fiert în apă clocotită. Se scurge apa şi se toacă mărunt.
Într-o tigaie se căleşte ceapa peste care se toarnă sosul de roşii sau bulionul. Se fierbe separat orezul. Când este aproape fiert, se toarnă într-o oală împreună cu spanacul, ceapa, se adaugă apa şi se lasă 20 minute la fiert la foc mic. La sfărşit se adaugă usturoiul tăiat bucăţi şi câteva felii de lămâie.

Se serveşte cu ouă ochiuri.

Poftă bună !

propusă de Cătălin Neagu