Chiar dacă nu mai avem nevoie să facem proviziile de iarnă pe care le făceau părinţii noştri, căci găsim de toate în permanenţă, dacă vrem totuşi câte ceva care să ne amintească de bucătăria de acasă, trebuie să ne planificăm din timp. Ïn perioada când ardeii şi vinetele sunt ieftine şi bune vom face zacusca sau salata de vinete. Conservate prin congelare, ne vor fi la îndemână toată iarna, fără ca gustul să fie alterat.
Zacusca se face în principal din ardei, gogoşari şi vinete coapte, în sos de roşii cu ceapă călită. Gogoşarii fiind mai greu de găsit, ardeii roşii cărnoşi care se găsesc aici îi pot înlocui cu succes. Cei care dispun de un BBQ pot coace ardeii şi vinetele afară. Dacă nu, şi la grill-ul maşinii de gătit se fac bine. Ingredientele de bază se prepară în cantităţi egale. Vinetele se scurg de tot sucul negru, ardeii se cojesc şi curăţă de seminţe şi codiţe, după ce s-au aburit cu sare. Se mai pot adăuga morcovi raşi şi ciuperci tăiate, după gust. Ceapa se căleşte în mult ulei, se adaugă vinetele şi ardeii copţi, şi la urmă sucul de roşii, usturoi, cimbru, sare şi piper. Prin congelare aromele devin mai puternice, deci nu puneţi prea multe condimente.
Salata de vinete se congelează şi ea foarte bine; spre deosebire de cea destinată consumului imediat, se face cu vinetele scurse şi fără sare. În recipientul de congelare se poate pune deasupra un strat de ulei. Se vor bate cu ulei şi sare după dezgheţare.
Multe alte legume se pot congela crude, pentru a fi consumate în mâncare : ardeii, verdeţurile, fasolea verde. La fel carnea, peştele şi unele fructe : zmeură, căpşuni, afine, vişine, etc. Important este ca ambalajele să fie de bună calitate şi închise perfect ermetic, altfel alimentele capătă un miros neplăcut, specific de frigider.
Dar metoda tradiţională de conservare rămâne cea prin murare în saramură sau oţet. Fiecare regiune şi chiar familie are preferinţele ei, după gust şi obişnuinţă, dar metoda de bază este cam aceeaşi. Castraveţi în oţet se găsesc buni şi ieftini în comerţ, gogoşarii sunt mai rari, poate doar ardei roşii în oţet să putem cumpăra. Murăturile în saramură trebuie deci să le pregătim singuri.
Murăturile combinate se pot face cu gogonele, morcovi, conopidă, varză roşie, ţelină rădăcină, mere, pepeni mici, etc. Ca şi condimente se adaugă mărar uscat, usturoi, frunze de vişin, etc. Important este ca toate legumele să fie foarte proaspete, sau ţinute în apă rece până îşi recapătă aspectul de proaspăt. Legumele trebuiesc bine spălate, curăţate de orice imperfecţiune şi apoi aşezate în borcane de sticlă de o curăţenie impecabilă. Formula generală pentru saramura pentru varză, castraveţi sau gogonele este de 1,5 linguri de sare grunjoasă la litrul de apă, care se fierbe şi se toarnă încet, fierbinte peste legume (borcanul trebuie să aibă sub fund câteva cuţite de metal care să absoarbă repede căldura care altfel ar face borcanul să crape). Borcanul se ţine acoperit câteva zile la temperatura camerei; bine ar fi ca saramura să fie vânturată, adică scursă şi pusă iar peste legume. După câteva zile, când zeama începe să se tulbure, borcanul trebuie bine închis şi pus la răcoare.
O altă reţetă bine apreciată este cea a ardeilor umpluţi cu varză. Ardeii roşii, mari şi frumoşi, se umplu cu un amestec de varză albă, varză roşie, morcovi şi ţelină rădăcină - celeri rave, toate rase în cantităţi echivalente. La fel se face şi varza. Pentru sarmale trebuie căutată varza creaţă - choux de Savoie cu foi subţiri şi mari. Varza obişnuită are foile prea groase şi tari. Pentru sarmale trebuie să păstrăm foile întregi, pe care le scoatem prin opărire şi le facem rulou, dacă recipientul are gura prea mică pentru varza întreagă. La varza murată se pune hrean, mărar uscat, foi de dafin, usturoi şi tot ce vă place.
Spor la treabă şi poftă bună.

Cristina Maxim

Ştiaţi că...

...La închirierea unui apartament sau a unei case, proprietarul vă poate solicita unele informaţii pentru stabilirea identităţii dumneavoastră (nume, prenume, adresă completă). În schimb, numai cu consimţământul dumneavoastră proprietarul poate să solicite informaţii care să permită stabilirea modului în care dumneavoastră vă achitaţi de obligaţiile financiare pe care le aveţi (coordonatele proprietarului anterior, extrase pertinente din dosarul dumneavoastră de credit, etc.)
Ce nu are voie să vă solicite noul proprietar : numărul de asigurări sociale (NAS), permisul de conducere sau cartea de asigurări medicale. Totuşi, dumneavoastră, ca titular al acestor documente puteţi să utilizaţi, pentru identificare, permisul sau cartea de asigurări medicale, fără însă a permite ca numărul de permis sau de carte să vă fie reţinute.

R.R.

Sfaturi informatice

“La visionneuse”

Ce este o visionneuse ? Este un logiciel care permite afişarea şi imprimarea unor fişiere fără a poseda logicielul cu care au fost create. Uneori ni se întâmplă să nu putem deschide fişierele Power Point sau Word sau Excel deoarece nu avem instalate în ordinator aceste logicielele. Ce ne facem dacă este imperios necesar să deschidem un astfel de fişier (pentru şcoală, servici, etc.) ?
Nimic mai simplu… Efectuăm o căutare în Google (sau în alt motor de căutare) a cuvântului visionneuse (sau viewer). Putem de asemenea să intrăm direct pe site-ul companiei Microsoft. Găsim atât pentru Power Point, pentru Word, pentru Excel cât şi pentru alte logiciele. Unele dintre ele au mai multe funcţionalităţi. De exemplu, cea pentru Excel, care permite unele operaţiuni ca “zoom” sau filtru automatic.
Asiguraţi-vă că încărcaţi ultima versiune de logiciel. La unele dintre ele este o mare diferenţă de la o versiune la alta. De exemplu, după cum ne informează cei de la Microsoft, până în decembrie 2004 existau două versiuni de visionneuse Microsoft Word 97-2000, una de 16 biţi şi alta de 32 de biţi. Ambele au fost înlocuite cu noua versiune apărută după această dată.

NR: Dacă aveţi subiecte de larg interes care pot fi tratate la această rubrică vă rugăm să ni le faceţi cunoscute la adresa
redactia@reper-romanesc.org

Luigi Matei, ift.a.

Isle-aux-Coudres

“Există undeva, pe fluviul Saint-Laurent, o bucată de pământ unde viaţa, iubirea şi visul se luptă cu puternicele rafale de vânt…”
Pe cât de poetic sună această descriere ai putea crede că e o capcană turistică însă, odată urcat pe vapor la Saint-Joseph-de-la Rive (lângă Baie-St-Paul), în cele 15 minute de traversare te simţi tot mai departe de “lumea dezlănţuită” şi ai impresia că începi o explorare în trecut, în istoria acestei insule şi, fără a spune cuvinte mari, a acestui popor.
Legenda spune că Isle-aux-Coudres îşi datorează ciudatul ei nume însuşi lui Jacques Cartier, care, ancorând aici în anul 1535 în timpul celei de-a doua debarcări, a întâlnit la tot pasul pe insulă un fel de arbuşti pe care el îi cunoştea sub denumirea de “couldres” (coudrier = alun), ale căror fructe aveau coaja foarte dură, erau mult mai mari şi aromate decât cele obişnuite. Se mai spune că tot aici a fost oficiată prima slujbă religioasă din Canada.
Mult timp, Isle-aux-Coudres a avut doar rol de haltă navală, primii locuitori stabilindu-se doar la începutul secolului XVIII. Principala lor ocupaţie era agricultura şi vânatul marsuinilor (un soi de balene) dar, pe măsură ce şi-au dezvoltat talentul de navigatori, au început să se ocupe tot mai mult cu comerţul naval.
În prezent, turismul e prima sursă de venituri a “marsuinilor”, cum le-a rămas numele acestor oameni de o ospitalitate rară. Când îi întâlneşti şi observi bucuria de pe feţele lor, te gândeşti că poate izolarea a accentuat comportamentul lor primitor.
Insula e accesibilă numai cu vaporul, din acelaşi motiv acesta fiind gratuit, iar diferenţa mare de altitudine ale ambelor maluri înainte de zona de îmbarcare dezvăluie un peisaj splendid asupra fluviului şi regiunii turistice Chalevoix.
Suprafaţa insulei e surprinzător de mică (are un contur de aproximativ 26 km) însă plină de atracţii : mori de apă şi de vânt, ateliere de artizanat, econo-muzee (al făinii, al pomiculturii), centre de închirieri de biciclete simple, tandemuri sau biciclete familiale de 4-6 locuri care, foarte haioase, sunt prevăzute cu un fel de acoperiş. În aproximativ o oră se parcurge pe bicicletă partea de est a insulei, având tot timpul alături de o parte malul mlăştinos al fluviului, iar de cealaltă străzile înguste, cu nume rezonante (Chemin de la Bourroche, La Baleine, Route de la Tourbiere, etc). Iarna, insula e brăzdată de pistele de motoneige şi de cele de ski de fond iar traversarea fluviului în canoe şi cursele de câini pe zăpadă au devenit evenimente tradiţionale (27-29 ianuarie, respectiv 3-5 februarie).
Aerul e sărat, ca la mare. E plin de moteluri şi restaurante cochete unde sunt nelipsite preparatele din peşte şi unde am gustat cea mai bună “tarte à sucre” de până acum.
Fie că sunteţi un călător însetat de aventură şi de peisaje frumoase, sau un gurmand în căutarea unui delicios festin culinar, l’Isle-aux-Coudres este o destinaţie de preferinţă care vă va oferi momente de neuitat.

L’Isle-aux-Coudres

«Il y a, à quelque part, sur le fleuve Saint-Laurent, un bout de terre où la vie, l’amour et le rêve luttent avec les puissantes rafales de vent...»
À lire cette description très poétique, on pourrait croire qu’il s’agit d’un piège afin d’attirer des touristes. Mais une fois sur le bateau, à Saint-Joseph-de-la Rive (à côté de Baie-St-Paul), les quinze minutes que dure le trajet ne font que nous éloigner de plus en plus du «monde déchaîné» et on a l’impression de commencer à fouiller dans le passé, dans l’histoire de cette île et, sans aucune exagération, de ce peuple.
La légende dit que l’Isle-aux-Coudres tire son drôle de nom de Jacques Cartier lui-même qui, arrivant ici en 1535 lors du deuxième débarquement, a découvert partout sur l’île une espèce d’arbustes qu’il connaissait sous le nom de «couldres» (coudriers). Ses fruits avaient l’écorce très dure et étaient beaucoup plus grands et aromatisés que les autres fruits. La légende dit aussi que ce serait ici que fut célébrée la première messe religieuse au Canada.
Longtemps, l’Isle-aux-Coudres a eu juste un rôle de halte navale, les premiers habitants s’y établissant uniquement au début du XVIIIe siècle. Leur principal métier était l’agriculture et la chasse aux marsouins, mais au fur et à mesure qu’ils ont développé leur talent de navigateurs, ils ont commencé à s’intéresser de plus en plus au commerce naval.
À présent, le tourisme est devenu la première source de revenus des «marsouins», nom qui a été donné à ces gens très hospitaliers. Lorsqu’on les croise et on observe la joie sur leurs visages, on se demande si l’isolement n’aurait pas accentué leur comportement très accueillant.
L’île est accessible uniquement par bateau, c’est pourquoi ce dernier est gratuit. La grande différence d’altitude des deux rives d’embarquement dévoile un paysage sublime sur le fleuve, mais aussi sur la région de Charlevoix.
La superficie de l’île est étonnamment petite (sa circonférence est d’environ 26 Km), mais elle est pleine d’attractions: moulins d’eau et de vent, des ateliers artisanaux, des écono-musées (de la farine, de l’arboriculture), des centres de location de vélos à une, deux ou même 4-6 places pour les familles, très drôles, et qui sont dotés d’une sorte de toit.
Dans environ une heure on peut parcourir à vélo la partie Est de l’île, longeant tout le temps d’un côté la rive marécageuse du fleuve et, de l’autre, les rues étroites aux noms chargés de sens (Chemin de la Bourroche, La Baleine, Route de la Tourbière, etc.). L’hiver l’île est sillonnée des pistes de motoneige et de ski de fond et la traversée du fleuve en canoë et les courses de chiens sont devenues des événements traditionnels (les 27-29 janvier, respectivement les 3-5 février).
L’air est salé, comme à la mer. Il y a plein de jolis motels et restaurants où les plats à base de poisson ne manquent pas et où on a mangé la meilleure «tarte à sucre».
Que vous soyez un voyageur assoiffé d'aventure et de magnifiques paysages ou un gourmand à la recherche d'un délicieux festin, l’Isle-aux-Coudres est une destination de choix qui vous offrira bien de souvenirs inoubliables.

Nicoleta Sânpetreanu

Agenda culturală

Concert de l’Orchestre de l’Université Laval

Pavillon Louis-Jacques-Casault, Salle Henri-Gagnon – 22 noiembrie, ora 20:00

Pasión Española
Spectacol de dans

Centre d'art La Chapelle – 26 noiembrie, ora 20:00
Rezervări: 686-5032

Casse-Noisette
Les Grands Ballets Canadiens de Montréal

Grand Théâtre du Québec – 1, 2 decembrie, ora 19:30; 3, 4 decembrie, orele 14:00 şi 19:30
Rezervări: billetech.com, 643-8131, 1-877-643-8131

Brian Adams

Colisée Pepsi – 6 decembrie, ora 20:00
Rezervări: billetech.com, 691-7211, 1 800 900-SHOW

Simple Plan

Colisée Pepsi – 11 decembrie, ora 19:00
Rezervări: billetech.com, 691-7211, 1 800 900-SHOW

50 Cent

Colisée Pepsi – 18 decembrie
Rezervări: billetech.com, 691-7211, 1 800 900-SHOW

Hommage à Mozart
Orchestre symphonique de Québec

Symphonie n° 40, K 550
Grande Messe en do mineur, K 427
Grand Théâtre du Québec – 14 decembrie, ora 20:00
Rezervări: billetech.com, 643-8131, 1-877-643-8131

Grands concerts: La neige étend son manteau blanc
Orchestre symphonique de Québec
Concert de Crăciun

Grand Théâtre du Québec – 21 decembrie, ora 20:00
Rezervări: billetech.com, 643-8131, 1-877-643-8131

Susie Arioli Band & Jordan Officer
Learn to smile again
Spectacol de jazz

Grand Théâtre du Québec – 29 decembrie, ora 20:00
Rezervări: billetech.com, 643-8131, 1-877-643-8131

propuse de B. Baraboi

Colţul umoristic

O doamnă merge la magazinul de mobilă şi cumpără un dulap mare pentru haine. Ajunge acasă cu dulapul şi se gândeşte să-i facă o surpriză soţului şi să monteze singură dulapul. Scoate instrucţiunile de montat şi montează singură dulapul. După ce termină, se uită cu mândrie la dulapul montat. În acel moment trece tramvaiul prin faţa geamului. De la zguduitură se prăbuşeşte dulapul. Femeia se apucă iarăşi şi montează dulapul. Pe când e iarăşi gata, trece din nou un tramvai. Dulapul se prăbuşeşte din nou. Se apucă din nou - montează dulapul la loc - trece tramvaiul - dulapul se prăbuşeşte. Supărată, merge înapoi la magazin şi face reclamaţie. Meseriaşul magazinului este trimis la faţa locului să vadă care e problema. Se apucă meseriaşul şi montează şi el dulapul. La trecerea tramvaiului se prăbuşeşte dulapul din nou. Se apucă din nou - montează dulapul la loc - trece tramvaiul - se prăbuşeşte. La care meseriaşul :
- Ştiţi ce, doamnă - mai montez o dată dulapul - mă bag după aceea în dulap şi poate văd aşa mai bine din ce cauză se tot prăbuşeşte dulapul când trece tramvaiul. Zis şi făcut - intră în dulap şi închide uşa. În momentul acela vine soţul acasă, vede dulapul :
- O, iubito, văd că ai cumpărat dulap nou ... Merge la dulap şi deschide uşa. Când îl vede pe celălalt în dulap, se înroşeşte de nervi şi întreabă furios :
- Ce cauţi aici în dulap ? La care meseriaşul speriat :
- Poate nu o să mă credeţi, dar aştept tramvaiul ...

culese de Bogdan Ştefan

Une par mois

La mère des filles n’est pas morte encore : on dit cela à un homme qui a une peine d’amour et qui est inconsolable. La mère des filles n’est pas morte veut tout simplement dire que le pauvre homme ne doit pas se décourager parce qu’il finira bien par rencontrer une femme à son goût plus tard.

Mama fetelor încă nu a murit : spunem aceasta unui bărbat care e inconsolabil fiindcă s-a despărţit de aleasa inimii sale. Expresia înseamnă pur şi simplu că bietul om nu trebuie să se descurajeze, pentru că va găsi, într-o zi, pe altcineva pe gustul său.

Richard Desrochers

Problemă distractivă

Fie o vază plină cu apă. Dacă se scoate un sfert din cantitatea de apă, vasul cu apa rămasă cântăreşte 2.05 kg, iar dacă se scoate jumătate din volumul de apă, vaza cu apă rămasă cântăreşte 1.45 kg. Se cere greutatea vasului fără apă.

Prenons un vase plein d’eau. Si on enlève un quart de la quantité d’eau qui s’y trouve, le vase et l’eau qui y reste pèsent 2.05 kg. Si on enlève la moitié du volume d’eau, le vase avec l’eau qui y reste pèsent 1.45 kg. Quel est le poids du vase sans eau ?

Răspunsurile se pot trimite la/ Envoyez vos réponses à
posta-redactiei@reper-romanesc.org

Felicitări d-nei Rodica Pleşu pentru soluţionarea problemei din numărul trecut : 3 ore

Réponse au dernier exercice : 3 h

propuse de Camil Pescăruş

Zacuscă

Ingrediente : 4 kg vinete, 1 kg gogoşari, 2 kg ardei gras (de preferinţă ardei gras roşu sau capia), 1 kg roşii tocate (la conservă), 500-600 gr. ceapă, 700 ml ulei, 25 g piper, 4 g foi dafin, 100 g sare.

Mod de preparare : Se coc vinetele, ardeii, gogoşarii şi se curăţă de coajă. Ceapa se taie mărunt şi se căleşte în ulei. Se toacă ardeii, vinetele şi gogoşarii şi se călesc uşor. Se pun toate ingredientele într-un vas şi se fierb la foc mic cca 90 min, mestecând din când în când să nu se prindă. Se toarnă apoi fierbinte în borcane încălzite. După ce s-au acoperit cu capace se pun la fiert la bain marie.

Poftă bună !

Concurs : Trimiteţi-ne reţetele preferate pentru a fi publicate. Premiu - un frumos şorţ de bucătărie.

propusă de Cătălin Neagu