Preocupările profesionale m-au purtat recent la Toronto, la Congresul anual al Ştiinţelor umane al Canadei. Ziua de 27 mai a fost destinată conferinţelor. Seara, prietenul meu Iskender Ibram, şeful Comunităţii tătare din Canada, m-a preluat şi m-a condus la vila sa din orăşelul învecinat, Hamilton.
A doua zi a urmat un program de loisir, mai ales că era duminică şi foarte cald. Aşa cum îmi promisese, prietenul tătar m-a dus să vizitez celebra cascadă Niagara şi Câmpul românesc din Hamilton. Amicul îmi spune că a primit un e-mail de la Comunitatea română din Hamilton prin care era invitat la deschiderea sezonului de vară al Centrului Cultural “Nae Ionescu” (înfiinţat în 1986 cu sprijinul românilor de pretutindeni şi al guvernului canadian). Aceasta este o dovadă privind colaborarea între diversele etnii originare din România. Iskender îmi povesteşte că atunci când a emigrat politic în Canada în 1986, împreună cu familia, înainte de a cunoaşte în regiune familii de tătari, a cunoscut mai întâi pe românii din Hamilton şi Toronto. Printre ei a trăit în Medgidia şi, în afară de tătari, tot printre români se simte bine şi în Canada. A fost chiar la un moment dat membru în comitetul român din Hamilton. Fiind mai vechi în zonă, de-a lungul timpului a ajutat pe mulţi români imigranţi să se integreze aici.
Fiindcă am ajuns spre seară, am găsit numai o parte din cei ce participaseră la inaugurare. La intrarea în Câmpul de cca 25 ha, înfiinţat în 1957, mi-a atras atenţia o piatră vopsită în culorile naţionale. Apoi un parc imens, un lac, multă verdeaţă, o pădurice, terenuri de sport, peste tot băncuţe, troiţe, capela cu hramul “Sfânta Maria”, monumentul eroilor neamului, busturi în piatră şi în bronz, realizate de sculptorul Nica Petre. Lumea este veselă, râde, discută, bea bere. Sunt oameni în vârstă, tineri şi copii. Zăresc şi un mic taraf care îngână muzică populară românească. Se mai simte încă mirosul de grătare. Intrăm în discuţie mai întâi cu nea Florin din comitet. Este aici de cca 50 de ani. Originile sale se pierd în Dobrogea, la Cernavodă. În discuţie intră şi un tânăr originar din Tulcea.
Asociaţia este simpatizată de către municipalitatea oraşului, fiind invitată să ia parte la toate manifestările multiculturale din zonă: parada costumelor populare, ziua comunităţilor culturale, parada organizată cu ocazia olimpiadei tineretului. În cadrul Centrului s-au pus bazele unei biblioteci, unui muzeu cu specificul satului românesc şi o sală mare care poate găzdui până la 350 de persoane. Unul din obişnuiţii centrului, nea Dragoş îmi arată cu mândrie toate acestea. Punctul de atracţie al sezonului de vară este “Săptămâna Românilor ”, care se ţine de 30 de ani fără întrerupere, în august, când se comemorează şi Hramul Capelei “Sf. Maria”.
Plecăm de aici cu nostalgia de a fi lăsat în urmă o oază de românism. Aici, ca şi la Québec sau Montréal, românii se simt foarte bine atunci când sunt împreună.

Le Camp roumain de Hamilton

Un espace magnifique pour préserver l’identité ethnique roumaine

Mes préoccupations professionnelles m’ont amené récemment ŕ Toronto, au Congrčs annuel des Sciences humaines du Canada. La journée de 27 mai a été entičrement dédiée aux conférences. Le soir, mon ami Iskender Ibram, le chef de la Communauté tatare du Canada, m’a conduit chez lui, dans une ville trčs proche, Hamilton.
Le lendemain c’était une journée de relâche, d’autant plus que c’était dimanche et il faisait trčs chaud. Comme il m’avait promis, mon ami tatar m’a amené visiter la célčbre chute Niagara et le Camp roumain de Hamilton. Il avait reçu un e-mail de la Communauté roumaine de Hamilton avec l’invitation ŕ l’ouverture de la saison d’été du Centre Culturel «Nae Ionescu» (fondé en 1986 avec l’appui des Roumains de partout et celui du gouvernement canadien). Voici une belle preuve de la collaboration entre les diverses ethnies originaires de la Roumanie. Iskender me raconte que, lorsque arrivé au Canada, en 1986, comme réfugié politique, avec sa famille, il a connu d’abord les Roumains de Hamilton et de Toronto avant de connaître d’autres familles tatares de la région. C’était parmi les Roumains qu’il avait vécu ŕ Medgidia et c’est aussi parmi les Roumains qu’il se sent bien au Canada. Ŕ un moment donné il a męme été membre du Comité roumain de Hamilton. Présent depuis longtemps dans la région, il a aidé plusieurs immigrants roumains ŕ s’intégrer ici au fil du temps.
Lorsque nous sommes arrivés le soir, nous avons trouvés seulement une partie de ceux qui avaient participé ŕ l’inauguration. Ŕ l’entrée dans le Camp de Hamilton (fondé en 1957), qui couvre une superficie de 25 ha environ, une pierre peinte dans les couleurs du tricolore roumain m’a tout d’abord attiré l’attention. Ensuite un immense parc, un lac, beaucoup de verdure, une petite foręt, des terrains de sport, des bancs partout, des croix votives, la chapelle avec le patron spirituel de «Sainte Marie», le monument des héros, des bustes en pierre et en bronze, réalisés par le sculpteur Nica Petre. Les gens sont joyeux, rient, discutent, boivent de la bičre. Il y a des gens âgés, des jeunes et des enfants. Je voix aussi un petit groupe musical, un orchestre qui joue des chansons populaires roumaines. On sent encore l’odeur du barbecue. D’abord nous parlons avec M. Florin, membre du comité. Il est ici depuis prčs de 50 ans. Ses origines se perdent en Dobroudja, ŕ Cernavoda. Ŕ cette discussion participe aussi un jeune originaire de Tulcea.
L’association roumaine a de bonnes relations avec la municipalité de la ville, étant invitée ŕ participer ŕ toutes les manifestations multiculturelles de la région: la parade des costumes populaires, la journée des communautés culturelles, la parade organisée ŕ l’occasion de l’olympiade de la jeunesse. Dans le Centre on trouve une bibliothčque, un petit musée du village roumain et une salle qui peut abriter jusqu’ŕ 350 personnes environ. Un des habituels du Centre, M. Dragos me montre toutes ces réalisations avec fierté. Le point d’attraction de la saison d’été est «La semaine des Roumains», qui est célébrée sans interruption depuis 30 ans, en aoűt, ŕ l’occasion du patron spirituel de la Chapelle «Sainte Marie».
Nous partons d’ici avec la nostalgie d’avoir laissé en arričre un espace roumain. Ici, comme ŕ Québec ou ŕ Montréal, les Roumains se sentent bien lorsqu’ils sont ensemble.

Cezar Banu

A început sezonul de vară şi de distracţii pe ape

Duminică, 14 mai, profitând de vremea frumoasă de afară, puteau fi văzute primele iahturi din acest an pe fluviul St-Laurent. În lunile următoare le veţi urmări, admira, poate, când vă veţi plimba pe Plaine d’Abraham, în Vieux Port, în Beauport, sau în altă parte aproape de fluviu. Sau veţi avea plăcerea de a le exploata...
Companiile producătoare de veliere, iahturi, şalupe, ambarcaţiuni de ski nautic, numite în mod curent de cei de aici “seadoo” au organizat în aprilie o expoziţie interesantă la Galeries de la Capitale.
Iubitorii acestor ambarcaţiuni, considerate de mulţi drept nave de lux (pe vremuri ele întruchipau simbolul desfrâului capitalist) au putut vedea mai multe modele, printre care aş enumera bărcile Lund, Mercury, Southland ş.a. Plecând de la cea mai simplă şalupă motorizată şi ajungând până la două frumoase nave de croazieră, ale căror cost se ridică la cca 120 000 $, participanţii au putut afla ce caracteristici tehnice prezentau navele respective precum : dimensiuni, putere, consum, cost, etc. Preţul celor mai multe varia în jurul cifrei de 20 000 $. Totuşi, dacă vă veţi gândi să vă cumpăraţi o asemenea navă, este bine să luaţi în calcul şi chiria pentru cheiul unde o veţi amara, echipamentul minimal de navigaţie, permisul de conducere ş.a. Un cunoscut îmi spunea că în Vieux Québec el plăteşte o chirie de aproximativ 500 $ pe lună pentru iahtul său.
Pe unele dintre aceste “maşinării” te poţi odihni, pe veliere poţi să faci şi puţin exerciţiu fizic, pe mai toate bărcuţele poţi pescui. De altfel, mi s-au părut interesante noile motoraşe pe baterii, din prova navei, extrem de silenţioase, destinate exclusiv pescuitului.
Pentru toate aceste ambarcaţiuni aş lăsa imaginile să vorbească, personal nu cunosc pe nimeni care să nu îşi dorească să aibă, sau măcar să închirieze, o asemenea “jucărie”. Este remarcabil faptul că vă puteţi plimba pe fluviu cu o viteză de 50 km/h, sau chiar mai mare, ca şi cum v-aţi plimba cu maşina prin Québec.
Am răsfoit toate revistele de prezentare de la acel eveniment care mi-au fost oferite. Celor pasionaţi de aşa ceva, le-aş recomanda revista “La presse nautique”, iar dacă nu au acces direct la aceasta, o pot găsi pe Internet, la adresa : www.pressenautique.ca.
Pe lângă acea prezentare a ambarcaţiunilor, am întâlnit şi câţiva reprezentanţi de la Garde Côtičre, precum şi alţi câţiva reprezentanţi ai unor şcoli nautice. Ei îi invitau pe trecători la nişte cursuri pentru obţinerea permiselor : Carte de conducteur d’ambarcation de plaisance.
Desigur “şcoli” este un termen pretenţios în acest caz, cursurile propuse de aceştia, mie personal, mi se par superficiale, departe de ceea ce vrea să însemne şcoala în accepţiunea generală.
Câte informaţii poţi obţine la un curs propus de “École de voile” într-un număr de ore numărabile pe degete ? De altfel, eu însumi am fost asigurat că nu este ceva complicat, câteva reguli de bază de navigaţie, comenzile principale ale navei şi gata ! Domnul respectiv îmi spunea că este “ca şi când ai conduce o maşină”. Chiar aşa ? Sincer, mă şochează această lejeritate. De câteva ori mi-au fost puse anumite competenţe la îndoială; la facultate am făcut trei semestre de navigaţie şi consider că încă mai există lucruri care pot fi învăţate.
În “Guide de Sécurité Nautique”, propus de Garde Côtičre, sunt într-adevăr expuse regulile de bază ale navigaţiei. Printre altele, navele mici trebuie să se ferească din calea navelor mari care au o manevrabilitate redusă, navele mici (velierele) trebuie să stea la distanţă de scafandri, să se deplaseze cu o viteză de siguranţă şi, mai ales, să stea la distanţă de rutele ori pasele de navigaţie.
Permiteţi-mi să mă întreb : câţi dintre cursanţi înţeleg cu adevărat termenul de pasă de navigaţie ? La câţi nu le intră pe o ureche pentru ca să le iasă pe cealaltă ?
Procesul pilotului Clouthier, care în toamna anului 2004 conducea un port-container cu care a intrat într-o astfel de ambarcaţiune privată care se învârtea în jurul ancorei sale (ancora fiind aruncată tocmai într-un sector rezervat navigaţiei comerciale) nu s-a încheiat nici acum. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu vă mai amintiţi, atunci au avut loc pierderi de vieţi omeneşti.
Societăţile de asigurare de profil nu recunosc nici un curs care să dureze mai puţin de 25 de ore. Soluţia cu aceste cursuri, agreate la început de Pęches et Océans Canada, iar mai târziu de Transport Canada este cam… subţire, de compromis.
De mai bine de un an de zile asigur serviciul de pilotaj în zona portului Québec şi vă pot spune că vara, aproape nu este săptămână de la Dumnezeu în care vreun tembel să nu îmi taie calea, de multe ori la limită. Aşa, spre amuzament. “Ce-i aia... navă prioritară ?”

Andrei Popescu

Casă nouă

Se spune că omul trebuie, în viaţa lui, să facă măcar un copil, să construiască o casă şi să planteze un pom ! Chiar dacă moda, moravurile şi societatea se schimbă repede, locuinţa rămâne o nevoie umană esenţială, ca şi o expresie a personalităţii.
În condiţiile oraşului Québec şi mai ales ale conjucturii actuale, în care dobânzile ipotecilor sunt încă mici, achiziţionarea unei proprietăţi poate fi economică pe termen lung. Căci dacă cheltuielile (rate, taxe, întreţinere) se pot compara cu chiria, trebuie socotit în plus că jumătate din rate se acumulează în capitalul reprezentat de costul casei. Orice proiect de achiziţie imobiliară se porneşte cu un capital pentru avans (minimum 25% din valoarea proprietăţii) şi pentru alte cheltuieli inerente de început. Poate fi folosit în acest scop şi capitalul depus în REER, cu condiţia de a fi repus în 15 ani, ca să nu devină impozabil. Acontul poate fi redus până la 5% cu asigurarea Societăţii Canadiene de Ipoteci şi Locuinţe. Este interesant de consultat situl web al societăţii (SCHL), care explică în detaliu accesul la proprietate: www.cmhc-schl.qc.ca/fr/co/
La acordarea ipotecii, băncile cer clientului să aibă un serviciu stabil de cel puţin 2 ani şi analizează capacitatea de plată a familiei în funcţie de cheltuieli. Limitele cărţilor de credit, marja de credit şi celelalte datorii (rate de maşină, mobilă, etc) intră atunci în balanţă cu venitul. Costul casei, adică rata ipotecii, taxele, asigurările şi întreţinerea nu trebuie să depăşească 32% din venitul familiei. Iar creditul total nu trebuie să depăşească 3 salarii anuale (ex: 150000$ pentru un salariu de 50000$). Mai trebuie puse la socoteală cheltuielile notarului, mutatului şi a taxei oraşului.
Proprietatea ca şi ipotecă se magazinează cu grijă, ofertele nu lipsesc şi trebuiesc bine cântărite. Multe bănci oferă diferite avantaje, sume forfetare sau reduceri de dobândă, în anumite condiţii, care trebuiesc bine analizate.
Tipul de locuinţă ales depinde de priorităţile şi de posibilităţile fiecăruia. Casă sau apartament ? Fiecare convine unui anumit stil de viaţă. Pentru cei care nu vor grija curţii, a gazonului şi a zăpezii, pentru cei care gătesc puţin, nu fac provizii şi vor un menaj simplu - condominium–ul (apartament în coproprietate) ar fi soluţia ideală.
Pentru cei care nu se sperie de o întreţinere mai laborioasă, cărora le place gospodăria, grădina, bricolatul şi un animal de companie, casa e locul ideal. Între cele două există casele înşiruite în sistem condominium, care au o mică curte, dar unde grijile şi libertatea de mişcare sunt reduse. În condominium orice intervenţie asupra părţilor comune - învelişul exterior şi structura - se face cu acceptul asociaţiei de proprietari. Cheltuielile comune sunt acoperite de taxa de întreţinere, iar reparaţiile majore de un fond de rulment, şi el strâns prin contribuţia coproprietarilor.
Alegerea proprietăţii se face cu multă grijă, căci de ea depind multe în viaţa omului, de la starea de spirit la cea a bugetului şi pe lungă durată. Mulţi zic că cele trei criterii importante în alegerea unei proprietăţi imobiliare sunt situl, situl şi situl ! Cartierul este important prin poziţia faţă de centre comerciale, şcoală, servicii, transport în comun; strada - prin orientare, standing, vecinătăţi, iar terenul prin dimensiuni, orientare, pante, vecini, servicii. Înainte de a vă decide asupra unei noi case, vorbiţi cu vecinii, interesaţi-vă de calitatea entreprenorului care a construit, de scurgerea apei de ploaie, de calitatea solului, de direcţia vântului, etc. Orice informaţie poate fi revelatoare.
Trebuie apoi bine cântărită dimensiunea cea mai adaptată nevoilor familiei. Preţul unei case se judecă în $/m2 sau pi2 de planşeu, dar şi după calitatea structurii, finisajelor şi a vârstei. Casele în Québec, solicitate de un climat aspru, după 15-20 de ani au nevoie de reparaţii la exterior (acoperiş, ferestre, pereţi) şi la instalaţii. Creşterea costului energiei şi dezvoltarea tehnică măresc exigenţele în materie de izolaţie şi etanşeitate, ceea ce duce la nevoi crescânde în ventilaţie mecanică. De aceea la construcţiile noi izolaţia şi eficienţa ferestrelor sunt sporite, iar insonorizarea minimă cerută prin Codul Construcţiilor Quebecului este de 55 its (indice de transmisie sonoră), ceea ce înseamnă că practic nu trebuie să se audă nimic de la vecin prin peretele comun. O casă nouă mai are în plus avantajul de a permite cîteva amenajări personalizate.
O casă mai veche poate oferi avantajul unui cartier central, deja dezvoltat, cu servicii şi spaţii verzi bine implantate. În cazul unei case care depăşeşte 10-15 ani se recomandă însă, înainte de a face oferta de cumpărare, o expertiză care să detecteze eventuale defecte la pereţi, fundaţii, acoperiş, instalaţii şi să evalueze lucrările necesare. Cea mai bună evaluare a unei case se face iarna, pe un ger mare.
Dar ceea ce cîntăreşte până la urmă cel mai greu în balanţă este impresia pe care o lasă casa cumpărătorului virtual. Aleasă pe hârtie, după o casă model, sau după vizita casei reale, locuinţa cea nouă trebuie să i se lipească de suflet, să se potrivească pe deplin gustului şi nevoilor sale, să corespundă personalităţii lui.

Nouvelle maison

On dit que dans sa vie l'homme doit avoir au moins un enfant, bâtir une maison et planter un arbre ! En dépit des rapides changements sociaux, de mode et des mśurs, le logement reste un besoin humain essentiel et aussi l'expression de sa personnalité.
Dans les conditions de la ville de Québec et surtout des actuels taux d'intéręts, encore convenables, l'acquisition d'une propriété peut ętre économique ŕ long terme. Car si les dépenses (hypothčque, taxes et entretien) sont comparables avec le loyer il faut compter aussi que la moitié des versements s'accumule dans le capital du coűt de la propriété. Tout projet d'acquisition immobiličre débute avec un premier capital pour l'acompte (minimum 25% du prix) et pour les autres dépenses inhérentes au début. Le REER peut aussi ętre utilisé, ŕ condition de le rembourser dans 15 ans pour éviter le paiement d'impôt. L'acompte peut ętre diminué ŕ 5% avec l'assurance de la Société canadienne d'hypothčques et logements. Il est intéressant de visiter son site, qui explique en détail l'accčs ŕ la propriété: www.cmhc-schl.qc.ca/fr/co/
Pour accorder une hypothčque, les banques demandent aux clients d'avoir un emploi stable depuis 2 ans et analysent le budget de la famille. La limite des cartes de crédit, la marge de crédit et toutes les autres dettes (pour auto, mobilier, appareils, etc.) sont comparées avec les revenus. Les dépenses pour la propriété (hypothčque, taxes, assurances, entretien) ne doivent pas dépasser 32% du revenu familial et le pręt total ne doit pas dépasser le triple du revenu annuel. Il faut aussi penser aux frais du notaire et au droit de mutation exigé par la municipalité.
La propriété et l'hypothčque doivent ętre magasinées attentivement car les offres sont nombreuses. Plusieurs banques offrent divers avantages en somme d'argent ou en réduction des taux, mais les conditions doivent ętre toujours bien pesées.
Le type de propriété est choisi selon les priorités et le style de vie de chacun. Maison ou condominium ? Pour ceux qui ne veulent pas se soucier de l’entretien d'une cour, du gazon et de la neige, qui cuisinent peu, font peu de provisions et mčnent un ménage simple - le condominium est la solution idéale. Pour ceux qui n'ont pas peur d'un entretien plus laborieux, qui aiment le ménage, le jardinage, le bricolage et les animaux de compagnie, c'est la maison la bonne solution.
Entre les deux il y a les maisons en rangée, avec une petite cour, oů les soucis mais aussi la liberté d'action sont réduits. Dans un condominium, toute intervention sur les parties communes (l'enveloppe extérieure ou la structure) est régie par la coopérative des propriétaires. Les dépenses communes sont couvertes par les frais de condominium et les réparations majeures par le fond de prévoyance, toujours alimenté par la contribution des propriétaires.
Le choix d'une propriété doit ętre le résultat d'une műre réflexion car d'elle dépendent l'état d'âme et du budget des personnes, et cela ŕ long terme…On dit, et avec raison, que les trois critčres de sélection de base sont: le site, le site et le site! Le cartier est important pour ses centres commerciaux, école, services, transport public; la rue – pour l'orientation, le style et le voisinage; et finalement le terrain pour ses dimensions, pentes, orientation, voisins, services. Avant toute décision sur l'achat d'une maison, il faut parler aux voisins, questionner la qualité de l'entrepreneur, de l'égouttement des eaux de surface, des vents, etc. Toute information peut ętre révélatrice.
Il faut aussi bien réfléchir ŕ la dimension la mieux adaptée aux besoins de la famille. Le prix d'une maison s’estime en $/m˛ ou pied˛ de plancher, mais aussi selon la qualité de la construction, des matériaux et surtout de l'âge.
Sollicitées par un climat rigoureux, les maisons au Québec, aprčs 15-20 ans, commencent ŕ exiger certaines réparations ŕ l'enveloppe extérieure (toit, fenętres, revętements) et ŕ la mécanique (plomberie, chauffage, électricité).
Le développement technique et la montée des prix de l'énergie augmentent les exigences minimales en isolation et étanchéité, ce qui apporte des besoins supplémentaires en ventilation mécanique. Les nouvelles maisons sont mieux isolées, ont les portes et les fenętres plus performantes. L'insonorisation minimale imposée par le Code de Construction du Québec est maintenant de 55 its (indice de transmission sonore), ce qui veut dire qu'on ne doit rien entendre ŕ travers un mur mitoyen entre deux propriétés. Dans une nouvelle construction on peut aussi obtenir certains aménagements personnalisés.
Une maison d'un certain âge peut offrir l'avantage d'un quartier plus central, bien développé, avec services et espaces verts bien établis. Mais pour une maison qui dépasse 10-15 ans, avant l’offre d'achat il est recommandé de faire une expertise qui puisse trouver les éventuels vices aux murs, fondations, ouvertures, toit, mécanique et en évaluer les coűts nécessaires. Les meilleures expertises se font en hiver, lors de grands froids.
Mais finalement, ce qui pčse le plus dans la balance c’est l’impression qu’une maison fait au futur acheteur. Choisie sur papier, selon un modčle ou aprčs avoir visité la vraie maison, il doit l’aimer sa future maison, l’imaginer comme son foyer, répondant ŕ ses goűts et ses besoins, représentant vraiment sa personnalité.

Cristina Maxim