|
Ştiri sportive
Ştiri şi comentarii după Campionatul Mondial de fotbal
Viva Italia! Puţini erau cei care credeau sau sperau că Italia va fi
câştigătoarea actualei ediţii a Cupei Mondiale. O echipă formată din jucători
buni, dar fără multe vedete, în plus zbuciumată de scandalul izbucnit în
campionatul intern cu puţin timp înainte de debutul turneului final, Squadra
Azzura era privită de majoritatea comentatorilor ca o echipă care poate pune
probleme favoritelor la titlu, numind aici pe Brazilia, Olanda, Argentina şi
chiar Germania, cu avantajul echipei gazdă. Pe teren, însă, Italia a apărut ca o
echipă solidă, dovedind cea mai bună pricepere a fotbalului modern: joc dinamic,
dar economic, alternând perioade de presiune ofensivă cu altele de respiro,
lansările lungi spre atacanţi cu pase precise în zona de construcţie; un joc
colectiv, fără un lider marcant, în care orice jucător poate să devină
coordonator, apărător sau marcator. Spre deosebire de contracandidatele la titlu,
care au alternat evoluţiile bune cu unele mai puţin convingătoare, italienii au
avut o prestaţie constantă de la începutul până la sfârşitul competiţiei. Echipa
antrenată de Marcello Lippi câştigă merituos trofeul, al patrulea pentru Squadra
Azzura în istoria Cupei Mondiale.
C’est la vie... Prezenţa Franţei în finală poate fi de asemenea
considerată surprinzătoare, Les Bleus fiind cotaţi la începutul turneului cam cu
aceleaşi şanse ca şi vecinii italieni. După un început ezitant şi o calificare
cu emoţii în optimi, jocul Franţei a crescut progresiv, impresionând prin
siguranţa defensivă şi forţa ofensivă. După ce a trecut cu oarecare uşurinţă de
Spania, Brazilia şi Portugalia, Franţa a jucat în finală de la egal la egal cu
Italia şi a fost la un pas de câştigarea trofeului. Un final nu tocmai fericit
pentru Les Bleus, dar o participare mai mult decât onorabilă, admirată de
iubitorii fotbalului de pretutindeni.
Fără Cupa Mondială, dar cu trofeul Fair Play. Eliminate de timpuriu din
competiţie, Spania şi Brazilia nu au plecat însă cu mâinile goale, ci cu premiul
FIFA Fair Play pentru sportivitate. Cele două echipe au început turneul în forţă,
dar s-au înclinat pe rând (mai întâi ibericii, apoi brazilienii) în faţa
francezilor. Dacă jocul spaniolilor a plăcut, mult aşteptata samba braziliană a
lipsit cu desăvârşire, jucătorii cariocas preferând un joc pasiv şi pragmatic,
bazat pe contraatacuri şi pe greşelile adversarilor. Ambele echipe au obţinut
atât cât au oferit, adică puţin.
Balonul de aur pentru cel mai bun jucător. Unul dintre cei mai
spectaculoşi jucători ai ultimului deceniu, Zinedine Zidane şi-a încheiat
cariera internaţională cu cel mai râvnit trofeu care se acordă unui fotbalist:
Balonul de aur. Fără a străluci la intensitate maximă, jocul lui Zidane la
turneul din Germania ne-a încântat totuşi privirile şi, mai ales, a contribuit
decisiv la succesul echipei sale. Marcând din penalty împotriva Italiei, opt ani
după „dubla“ din finala contra Braziliei, Zidane s-a înscris în clubul restrâns
al jucătorilor care au marcat în două finale mondiale, în compania brazilienilor
Pelé şi Vava şi a germanului Breitner. Din păcate, capul în piept aplicat lui
Materazzi cu câteva minute înainte de finalul turneului şi al carierei sale îl
plasează în compania mai puţin selectă a jucătorilor eliminaţi într-o finală de
Campionat Mondial, alături de argentinienii Monzon şi Dezotti şi de compatriotul
său Desailly. O ieşire din scenă sumbră (şi cumva nemeritată) a unuia dintre cei
mai mari actori ai jocului.
„Ghetuţa“ de aur. Pentru cele cinci goluri marcate de-a lungul turneului,
germanul Miroslav Klose a fost recompensat cu trofeul Gheata de aur. El este
însă cel mai puţin productiv câştigător al trofeului de la ediţia Chile 1962
până astăzi. O dovadă în plus că turneul din Germania a fost unul al jocului
colectiv, care nu a pus în valoare individualităţi.
Urmaşul lui Lev Yashin. Probabil cea mai uşoară decizie a comisiei FIFA a
fost aceea de a desemna pe cel mai bun portar al turneului. Fără îndoială,
Gianluigi Buffon a fost un înger păzitor pentru poarta Italiei, fiind învins
doar în două rânduri, mai întâi de greşeala coechipierului său Zaccardo şi apoi,
în finală, de măiestria lui Zidane.
Cea mai frumoasă dintre echipe. Pase scurte şi rapide, driblinguri
spectaculoase, şuturi incredibile – toate sunt marca unei echipe pe care
iubitorii fotbalului care au votat pe situl FIFAworldcup.com au desemnat-o ca
fiind cea mai atractivă: Portugalia. A terminat pe locul patru, dar ar fi putut
juca finala. I-au lipsit însă luciditatea şi decizia la finalizare; în ultimele
patru meciuri, lusitanii au înscris doar de două ori, o dată în optimi, când au
eliminat Olanda (1-0), iar a doua oară în finala mică, pierdută cu 1-3 în faţa
reprezentativei ţării gazdă.
All Star Team. După performanţele de la turneul final din Germania 2006,
cel mai bun lot de 23 de jucători din lume ar cuprinde următorii fotbalişti:
portari - Buffon (Italia), Lehmann (Germania), Ricardo (Portugalia); fundaşi -
Ayala (Argentina), Terry (Anglia), Thuram (Franţa), Lahm (Germania), Cannavaro (Italia),
Zambrotta (Italia), Carvalho (Portugalia); mijlocaşi - Ze Roberto (Brazilia),
Vieira (Franţa), Zidane (Franţa), Ballack (Germania), Pirlo (Italia), Gattuso (Italia),
Totti (Italia), Figo (Portugalia), Maniche (Portugalia); atacanţi - Crespo
(Argentina), Henry (Franţa), Klose (Germania), Toni (Italia).
Germania 2006 în cifre. În 64 de meciuri s-au marcat 147 de goluri, adică
o medie de 2.29 goluri pe meci. Au fost cu 14 goluri mai puţin decât la turneul
final din 2002 (Coreea-Japonia) şi cu 24 mai puţin decât la cel din 1998 (Franţa).
Cele mai multe goluri au fost înscrise de ocupanta locului trei, Germania (14
goluri), urmată de Italia (12 goluri). Germania este şi echipa care a tras cele
mai multe şuturi la poartă (113), urmată de Portugalia (100) şi Italia (83).
Jucătorul cu cele mai multe şuturi la poartă este englezul Lampard (24). Cel mai
precis a fost însă atacantul francez Henry, cu 13 şuturi pe spaţiul porţii din
doar 16 încercări. Finala turneului Germania 2006 a fost a şaptea din cele 18
ediţii ale Cupei Mondiale disputată între două echipe europene. La toate
celelalte finale au participat şi echipe din America de Sud.
|