În 1999, Comisariatul de relaţii internaţionale a iniţiat un program de stagii pentru persoanele imigrante, care le permite acestora să dobândească o experienţă în mediul de lucru din Québec. Ultimul apel de candidaturi a fost în iulie 2006. În urma acestuia, 11 persoane au fost angajate cu un contract, în medie, de 6 luni . Următorul concurs de recrutare va avea loc în iulie 2007. Procesul de selecţie presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. întocmirea dosarului
2. preselecţia dosarelor
3. primul interviu
4. examenul de franceză - scris
5. cel de-al doilea interviu - interviul tehnic
6. şi cu puţină baftă începerea stagiului

1. Întocmirea dosarului
Dosarul trebuie să conţină: CV-ul actualizat, toate diplomele - copie după original şi traducere în limba franceză, evaluarea comparativă a studiilor facută de Ministerul Imigraţiei. Fiţi prevăzători însă! Acest demers durează între 2 şi 4 săptămâni. Nu uitaţi să anexaţi la dosar scrisori de recomandare, de preferinţă în limba franceză. Pentru întocmirea CV-ului, puteţi lua legătura cu Centrul RIRE 2000. Acesta este o organizaţie comunitară care asistă imigranţii în demersurile lor de a se integra la Québec şi care a dezvoltat, printre altele, un program de acces rapid la ordinul inginerilor din Québec. Numeroase organizaţii comunitare sau centre de căutare a unui loc de muncă vă pot da de asemenea o mână de ajutor în redactarea unui CV „ŕ la québéquoise”. Dosarul complet se depune la : Commissariat aux relations internationales de la Ville de Québec 2, rue des Jardins, local 201 C. P. 700, Haute-Ville (Québec) G1R 4S9
Important: depuneţi dosarul complet şi înainte de data limită.
2. Preselecţia dosarelor
În funcţie de postul pentru care aţi aplicat şi nivelul de pregătire pe care îl aveţi în acel domeniu, se va face o presecţie. Important: dacă postul pentru care aplicaţi necesită aderarea la un ordin profesional al cărui membru nu sunteţi încă, este de recomandat să nu aplicaţi pentru acesta. În preselecţia dosarelor se ţine cont de apartenenţa sau nu a dumneavoastră la un ordin profesional.
3. Primul interviu
Este realizat de personalul de la resurse umane şi urmăreşte verificarea informaţiilor din CV, nivelul de cunoaştere a limbii franceze şi a motivaţiei candidatului. Întrebările de nivel tehnic sunt generale şi nu au menirea să vă pună în încurcătură. Important: abordaţi o atitudine pozitivă, fiţi motivaţi şi daţi dovadă de flexibilitate şi nu uitaţi de zâmbet.
Va urma…

Roxana Constantin-Marinoiu

Peru - nu e Peru pentru toţi

Nume echivalând cu bogaţia, Perul de astăzi, încă bogat, nu poate fi generos pentru toţi fiii lui. Paradis al turiştilor, Peru oferă peisajele spectaculoase ale înălţimilor Anzilor, o arhitectură bogată - de inspiraţie spaniolă şi influenţă indiană dar mai ales vestigii istorice unice în lume.
Cunoscut ca vechi regat Inca, în Peru şi-au lăsat amprenta de fapt mai multe civilizaţii. Începând cu primele aşezări umane de acum 21000 de ani, continuând cu Chavinii (1000-300 î.C.), Paracas (700-400 î.C.) Nazca (100î.C.-800), Mochica (100-800), Vicus, Tiahuanaco, Wari, Chimu şi culminând cu Incaşii (1200-1532) care au reuşit să supună toate populaţiile creând un imens imperiu care cuprindea părţi din Bolivia, Ecuator şi Argentina.
Spaniolii, veniţi în America în 1492, cuceresc Mexicul, Panama şi continuă spre sud în căutare de bogăţii. Francisco Pisarro întemeiază primul oraş spaniol în nordul Perului în 1531. Deşi suferiseră eşecuri importante, Pisarro şi camarazii lui puţin numeroşi (180 din care au rămas 170 la împărţirea prăzii ) sunt dispuşi să încerce totul pentru a face avere. Ştiau din experienţa lui Hernando Cortez că odată capturat şeful suprem, victoria este uşoară. Se apropie deci cu viclenie de Inca Atahualpa, şeful suprem, exploatând conflictul dintre el şi fratele lui şi îi fac demonstraţii de călărie, impresionând câţiva războinici, care vor fi pedepsiţi cu moartea de marele şef. Atahualpa, fiul Soarelui, era încă prea pătruns de puterea lui ca să creadă că o mână de soldaţi nespălaţi pot fi periculoşi. Când marele Inca a refuzat biblia catolică cu dispreţ, spaniolii au tras cu tunurile şi au sunat din trompete ştiind că incaşii vor fi terifiaţi. Marele Inca făcut prizonier şi mulţimea masacrată, Pisaro continuă jaful. Crezând că numai bogaţiile îl interesează, Atahualpa propune ca în schimbul libertăţii lui, să-i umple celula o dată cu aur şi de două ori cu argint. Strânsă în câteva luni, acea imensă bogaţie, 6000 kg de aur şi 118000 kg de argint (1300 400 pesos de aur), fu topită şi împărţită între mercenari. Dispărea astfel o imensă bogăţie culturală nu numai incaşă dar şi a civilizaţiilor preincaşe supuse de ei. În ciuda înţelegerii, Atahualpa fu judecat şi sortit rugului, pedeapsă de neconceput pentru cel ce credea în viaţa de apoi. Deşi marele Inca cedă şi se converti la creştinism, fiind numit Francisco, el fu totuşi sugrumat în celula lui.
Este deci de înţeles că indienii şi metişii de azi, care reprezintă 90% din populaţie, poartă încă rancună conchistadorilor, în ciuda civilizaţiei pe care şi-au însuşit-o. Din cele 27 milioane de locuitori ai Perului, 8 milioane sunt concentrate la Lima, capitala aflată pe malul Pacificului. Arequipa, cea albă, este al doilea oraş al ţării. Albă nu atât pentru zidurile ei de calcar cât pentru locuitorii ei. Între muntenii indieni sau metişi care-şi duc cu greu existenţa pe înălţimile andine şi cei de pe litoral se păstrează încă o mare distanţă, unii invidiindu-i pe ceilalţi care-i dispreţuiesc. Titlul pejorativ de cholo - metis colorat, le este încă atribuit muntenilor.
Eforturi mari se fac astăzi pentru dezvoltarea turismului, industriei şi agriculturii. Graţie climatului cald, se pot scoate trei recolte de grâu şi porumb pe an. Zona amazoniană începe şi ea să fie exploatată cu culturi de bananieri şi coca. Pantele înalte ale Anzilor se cultivă până la 3000 m, în terase, muncite cu mâna şi cu animale, căci maşinile agricole nu pot face faţă înălţimilor. Drumurile sunt acum asfaltate şi în bună condiţie, dar multe sate risipite pe văile îndepărtate nu au încă electricitate.
Peru continua să fie o ţară minieră, cu exploatări de cupru, zinc, plumb, argint şi aur. Capitaluri străine importante sunt implicate în aceste exploatări care creează multe locuri de muncă; spre exemplu o mare companie canadiană a investit 2,6 miliarde $ la Huaraz. Peruanii sunt primitori, deschişi şi veseli. Par să fie multumiţi de viaţa lor. N-am întâlnit cerşetori, dar mulţi, de toate vârstele, încearcă să vândă tot felul de obiecte, de la sticle de apă la pulovere de alpaga, la orice oră şi la orice popas turistic.
Continuare în numărul viitor: monumente şi natură

Cristina Maxim