Dragonii dormeau uşor, iar cei doi tineri stăteau în jurul focului. În drum spre caverna uriaşilor, intraseră într-un labirint subteran de unde nu mai exista ieşire, cel puţin una cunoscută de ei. Erau acolo două săptămâni, războinicii trimişi pentru ceilalţi dragoni muriseră într-o capcană, iar Keehlah pierduse speranţa. În zadar încerca Adrian să o consoleze. Deodată din foc ieşiră scântei albastre. Adrian văzu înăuntru chipul prietenei sale. Când se uită mai bine, aceasta zâmbi şi îi întoarse spatele plecând prin calea din stânga. Imaginea din foc dispăru ca şi când nu ar fi fost acolo, iar Keehlah îl zgâlţâia.
- Eşti bine? Eşti bine? Arătai de parcă ai fi fost în transă.
- Ai apărut în foc…
- Eu? Într-un foc? Te simţi bine?
- Faţa ta era în foc şi mi-ai arătat pe unde să o iau. Nu îmi spune că nu ai văzut.
- Nu!
- Mâine dimineaţă, ca să nu deranjăm dragonii acum, o vom lua la stânga. Şi probabil, în câteva zile o să ieşim de aici.
- Izolarea în labirintul ăsta te-a înnebunit!
- Nu sunt nebun, ştiu ce am văzut!
- Bine, fie cum spui tu.
- Dimineaţă urmăm pasajul pe care mi l-ai arătat. Să sperăm că dragonii vor fi mai optimişti decât tine.
- Ştii, de la un timp te porţi ciudat. Cunoşti calea dragonilor fără să te fi învăţat nimeni, vorbeşti cu stâncile să îţi deschidă drumul, iar acum vezi chestii în foc.
- Nu eu am cerut să se întâmple asta. Nu ştiu cum o fac. Probabil că îmi evoluează puterile.
- Crezi? Atunci de ce nu se întâmplă asta tuturor?
- Poate din cauza profeţiei. Poate pentru că am venit târziu şi trebuie să recuperez.
Keehlah îi aruncă o privire neîncrezătoare şi se întinse lângă dragonul ei. Pe timpul nopţii Adrian visase scorpioni, tarantule şi alte bestii care încercau să îl ucidă.
*
* *
Dimineaţa dragonii se arătară încrezători în viziunea tânărului şi deciseră să îl urmeze. După vreo patru ore de mers ajunseră la o bifurcaţie. Keehlah, sub formă de lumină, o luă la stânga, iar Adrian o urmări. Băiatul se încrezu în ghidul său şi merseră câteva ore încă. Într-un final ajunseră la o prăpastie.
- Aici va trebui să ne treacă dragonii.
- Eşti sigur? De partea cealaltă nu pare a fi decât foc.
- Shirogane nu suflă foc, ci gheaţă. El va îngheţa totul.
- Fie cum spui tu. Keehlah sări pe Shirogane şi trecu în zbor, urmată de Adrian şi ceilalţi dragoni. Shirogane îngheţă focul şi toţi aterizară pe patinoar. După nici cinci minute de mers, gheaţa crăpă sub picioarele lui Keehlah şi aceasta căzu înăuntru. Sub ea era un coridor. Adrian se aruncă după ea, iar înainte ca dragonii să îi poată ajunge, drumul se închise. Adrian căzu lângă Keehlah care îşi revenea încetul cu încetul din lovitura de la cap. Se duse la ea şi o ajută să se ridice.
- Eşti bine?
- Ţi-am spus că nu este o idee bună.
- Ce? Să am încredere în tine?
- În ceva care arăta ca mine. Acum nu mai avem nici dragonii cu noi. Cum o să putem ieşi de aici?
- Stai liniştită. O să găsim o cale.
- Ce se aude? Parcă ar fi raci care închid şi deschid cleştii.
- Sau scorpioni care lovesc cu acele în pereţi. Iată-i! Vin spre noi. Tarantule cu coadă de scorpioni îi înconjurară, iar de fiecare parte, pereţi se ridicară.
- Adrian, suntem blocaţi. O să... Keehlah nu apucă să îşi termine fraza. Urletul lui Adrian îi îngheţă sângele în vene. Un scorpion îl muşcase.
- Keehlah, foloseşte amuleta...
- Nu ştiu cum. Chiar nu ştiu. Iar acum suntem morţi. Dacă tu mori, eu nu o să pot ieşi de aici. Nu pot fără ajutor.
Fiind foarte panicată, Keehlah nu observa ce Adrian, vedea căzută fiind la pământ,. De sub pelerina ei ieşea un fum negru. Scorpionii din apropiere urlară groaznic, iar după aceea muriră. Adrian se ridică ca să nu fie prins de fum. . Adrian era uimit.
- Keehlah, cum ai făcut asta? Ai creat fumul morţii.
- Nu ştiu. Dar VREAU AFARĂ! Vreau să văd luna. Vreau să simt ploaia pe piele. Vreau... vreau... Adrian căzu. Nu muri! Nu poţi! Keehlah căzu lângă el, în genunchi. Am nevoie de ajutor!
- Degeaba strigi, fetiţă. O bătrână apăru în faţă. O vrăjitoare, considerând hainele. Keehlah închise ochii şi căuta în mintea duşmancei. Nu putu să vadă decât un foc.
- Tu l-ai ademenit pe Adrian aici. Eşti de partea uriaşilor.
- Aşa erai şi tu. Păcat că ai plecat. A fost cea mai mare greşeală a vieţii tale.
- Greşit. A fost o greşeală să intru în panică în astfel de momente.
- Să vedem cât de puternică eşti, Keehlah.
- Habar nu ai.
Keehlah scoase un cuţit de vânătoare din teaca cizmelor.
Rayna fika! (Suliţă puternică!) Cuţitul lui Keehlah deveni acoperit de diamant.
Bătrâna trimise o minge de foc pe care Keehlah o pară cu uşurinţă. Fata sări înainte, iar cuţitul se înfipse în amuleta de la pieptul vrăjitoarei. Aceasta se prăbuşi la pământ şi muri. Labirintul se umplu de nisip după care dispăru, iar cei doi erau într-o vale lângă un râu. Keehlah respiră cu greutate, încercă să îşi dea seama unde se afla. Îşi aduse aminte ce se întâmplase şi se duse la Adrian.
- Adrian! Trezeşte-te, te rog. Fără să îşi dea seama, Keehlah rosti nişte cuvinte în limba antică, iar Adrian fu parcurs de un fulger. Băiatul începu să se trezească.
- Keehlah? Ce s-a întâmplat? Cum am ajuns afară?
- Am ucis-o pe vrăjitoare. Cea care ne-a ademenit în capcană. Care a trimis imaginea în foc. Am...
Cei doi fură întrerupţi de un fâlfâit de aripi. Dragonii îi găsiseră.
- Am folosit magia diamantului. E moartă!
- Eşti foarte puternică, Keehlah, fiică al lui Erik, declară Shirogane. Viitorul tău este pavat cu puterile pe care tocmai le-ai folosit şi altele de care vei afla mai târziu.
- Keehlah zâmbi. Îl ridică pe Adrian de la pământ şi porni înainte.
- Haideţi. Trebuie să ajungem în sat să luăm alţi războinci pentru dragoni şi să mergem să îi învingem pe uriaşi.

L.M.K şi Alexandra Covrig