Aproximativ 3000 de ofiţeri-femei din Germania vor beneficia în curând de o protecţie suplimentară contra gloanţelor ucigaşe şi anume un sutien anti-glonţ fabricat din materiale obişnuite cum ar fi bumbacul, poliesterul sau alte materiale sintetice, dar foarte bine căptuşit şi fără armaturi de metal. Noua protecţie s-a dovedit necesară în cazul sexului slab nu datorită faptului că vestele anti-glonţ nu ar fi eficiente, ci pentru că s-a constat că deşi gloanţele sunt corect oprite de vestă, presiunea generată de vestă la nivelul sânilor, ca urmare a vitezei glonţului pot produce adevărate „explozii” ale sutienelor obişnuite şi pot provoca rănirea foarte gravă a pielii celor care le poartă. Pentru a nu fi confundate cu lenjeria obişnuită, sutienele anti-glonţ vor purta marca „POLIŢIA” şi vor fi fabricate numai pentru femeile poliţişti.
Poşeta electrică (POWER PURSE) este noul gadget inventat de către studentul britanic Joe Hynek, şi care poate fi util femeilor pentru a-şi încărca telefonul mobil, agenda electronică, i-Podul sau aparatul de fotografiat oriunde s-ar afla, cu condiţia ca soarele să fie prezent. Este vorba de o poşetă dreptunghiulară acoperită cu mini panouri solare care pot înmagazina energia solară şi o pot transmite apoi sub formă de energie electrică. Chiar dacă design-ul poşetei nu e foarte atrăgător, preţul rezonabil (aproximativ 150 de lire sterline) comparativ cu o poşetă de „marcă”, funcţionalitatea ca şi soluţia ecologică ingenioasă oferită de acest gadget sunt principalele sale avantage care atrag fără îndoială femeia modernă.

Capitala Olimpiadei 2008

Aşa cum am fost informaţi de mass media de toate genurile, Beijingul a fost redesenat cu ocazia Olimpiadei 2008 şi a fost fără drept de apel una din gazdele cele mai primitoare pentru sportivii şi vizitatorii participanţi la acest eveniment. Mai puţin mediatizat şi cunoscut este faptul că toate extravaganţele arătate lumii întregi au costat şi vor mai costa populaţia de rând nu numai financiar, dar şi ecologic. Deşi Beijingul este afectat de ani de zile de o penurie de apă potabilă datorită faptului că majoritatea canalelor şi a lacurilor din jurul oraşului sunt secate sau poluate, autorităţile chineze au agravat această problemă cu ocazia olimpiadei, pentru a da impresia unui oraş ecologic: în jurul satului olimpic a fost creat un imens lac în formă de dragon şi au fost amenajate o multitudine de cascade artificiale care au fost umplute nici mai mult nici mai puţin din pânza freatică deja deficitară a oraşului. Pentru a limita poluarea excesivă, dar şi pentru a da impresia unui oraş cu aer respirabil, Beijingul a stopat majoritatea industriilor şi transportul automobilelor pentru a deveni cu câteva luni înaintea olimpiadei, dar şi pe perioada desfăşurării acesteia un oraş „mort” din punct de vedere economic. În ciuda acestor sacrificii autorităţile locale sunt optimiste şi speră într-o balansare economică datorată succesului de imagine înregistrat cu ocazia olimpiadei. Oare aşa să fie?

Curiosités scientifiques

Vêtements „dernier cri”

Environ 3000 femmes officières d’Allemagne vont bientôt bénéficier d’une protection supplémentaire contre les balles meurtrières. Il s’agit d’un soutien-gorge anti-balle fabriqué de matériaux habituels comme le coton, le polyester ou d’autres matériaux synthétiques, mais celui-là sera très bien rembourré et il n’aura pas d’armatures en métal. Cette nouvelle protection s’est avérée nécessaire dans le cas des femmes, non parce que les vestes anti-balles ne seraient pas efficaces, mais puisque on a constaté que même si les balles étaient correctement stoppées, la pression générée par la veste au niveau des seins à cause de la vitesse de la balle, peut produire de vrais «explosions» des soutiens-gorge habituels qui peuvent provoquer la blessure très grave de la peau des femmes qui les portent. Afin d’éviter une confusion avec la lingerie habituelle, les soutiens-gorge anti-balle vont porter l’inscription « POLICE » et seront fabriqués et destinés exclusivement aux femmes policières.
Le sac à main solaire
Le sac à main électrique (POWER PURSE) est le nouveau gadget inventé par l’étudiant britannique Joe Hynek, et il peut être utile aux femmes pour recharger le cellulaire, l’agenda électronique, le i-Pod ou l’appareil photo peu importe où elles se trouvent, à condition que le soleil soit présent. Il s’agit d’un sac à main rectangulaire, couvert de mini-panneaux solaires qui peuvent emmagasiner l’énergie solaire et la retransmettre par la suite sous forme d’énergie électrique. Même si le design du sac n’est pas très attrayant, le prix raisonnable (environ 150 lires sterlings), comparable à celui d’un sac à main de «», la fonctionnalité et la solution écologique ingénieuse offerts par ce gadget sont les principaux avantages qui attirent sans doute la femme moderne.

La capitale des Jeux Olympiques 2008

Selon les informations présentées par les mass media de tous genres, Beijing a été redessinée à l’occasion des Jeux olympiques de 2008 et a été sans doute l’une des hôtes les plus aimables pour les sportifs et les visiteurs présents à cet événement. Moins médiatisé et connu est le fait que toutes les extravagances montrées au monde entier ont coûté et vont coûter cher la population chinoise non seulement financièrement, mais aussi écologiquement. Même si Beijing est affectée par une pénurie d’eau potable depuis quelques années a cause de la pollution ou de la sécheresse, les autorités chinoises ont aggravé ce problème à l’occasion des Jeux olympiques, pour donner l’impression d’une ville écologique: autour du village olympique elles ont crée un immense lac en forme de dragon et elles ont aménagé une multitude des chutes artificielles qui ont été rempliées ni plus ni moins de la couche phréatique de la ville de Beijing, déjà déficitaire. Pour limiter la pollution excessive, mais aussi pour donner l’impression d’une ville avec l’air respirable, Beijing a arrêté la majorité des industries et le transport en auto, devenant ainsi pendant les Jeux olympiques et quelques mois avant, une ville «» de point de vue économique. Malgré ces sacrifices, les autorités locales sont optimistes et elles espèrent à une croissance économique grâce au succès d’image enregistré à l’occasion des Jeux olympiques. Sera-t-il possible?

Carmen ŢÎBÎRNĂ

Pune mintea la contribuţie

Răspunsurile pentru întrebările din numărul precedent:
1. Este posibil construind casa exact deasupra Polului Nord. Privirea va fi dirijată spre sud indiferent de unde priveşti.
2. Daca adăugaţi 2 ore când este ora 11 atunci va fi ora 1.
3. Lingoul îngreunat de pană va cădea mai repede, greutatea a două elemente puse împreună fiind mai mare decât greutatea lingoului singur.

Un antreprenor din Québec decide să se consacreze integrării persoanelor handicapate în câmpul muncii. El trebuie însă să verifice creativitatea angajaţilor săi. El îi regrupează câte trei şi îi supune la un test.
Primul trio care se prezintă e format din trei persoane handicapate: un ciung, un chior şi un orb.
Antreprenorul îi plasează în triunghi, fincare fiind în măsură să-i “vadă” pe ceilalţi doi.
Apoi el le face următoarea ofertă:
-Am aici 5 pălării, trei albe şi două roşii. Am să plasez o pălărie pe capul fiecăruia, fără ca cel care o primeşte să ştie ce culoare are pălăria lui. Cel care va fi capabil să-mi spună cu certitudine ce culoare are pălăria lui, îl voi numi imediat vice-preşedinte creativitate şi va avea un salariu foarte competitiv.
Toţi sunt de acord şi antreprenorul le distribuie pălăriile.
Apoi îl întreabă pe ciung:
-Ştii ce culoare are pălăria ta?
-Nu, răspunde ciungul.
Apoi îl întreabă pe chior care răspunde de asemenea negativ.
Apoi el îi pune întrebarea orbului care răspunde:
-Bineînţeles, pălăria mea e albă.
-Bravo! Tu vei fi vice-preşedinte creaţie.
Cum se face că, ascultându-i pe colegii săi care vedeau, orbul a putut să fie sigur de răspunsul lui?

Răspunsul în numărul viitor.

Faites travailler vos méninges

Réponses aux questions posées dans le numéro précédent:
1. En la construisant exactement au-dessus du pôle Nord, le regard sera dirigé vers le sud, peu importe la direction regardée!
2. En ajoutant une durée de 2 heures quand il est onze heures, cela vous donne une heure.
3. Le lingot alourdi par la plume tombera plus vite, le poids des 2 éléments mis ensemble étant plus grand que le poids du lingot seul.

Un entrepreneur québécois décide de se consacrer à l'insertion des personnes handicapées physiques sur le marché du travail. doit toutefois vérifier la créativité de ses employés. Il les regroupe donc par trois et leur fait passer un test. L'un des trios se présente; il est composé de trois personnes handicapées: un manchot, un borgne et un aveugle. L'entrepreneur les place en triangle, chacun étant en mesure de «» les deux autres. Puis, il leur fait l'offre suivante:
- J'ai ici 5 chapeaux, trois blancs et deux rouges. Je vais placer, sans que celui qui le reçoit sache de quelle couleur est son chapeau, un chapeau sur la tête de chacun. Celui qui est capable de me dire avec certitude la couleur de son chapeau, je le nomme vice-président création sur-le-champ et lui offre un salaire très concurrentiel.
Tout le monde est d'accord. L'entrepreneur distribue ses chapeaux. Puis, il interroge le manchot:
-Sais-tu de quelle couleur est ton chapeau?
-Non, répond le manchot.
Puis, il pose la même question au borgne qui répond aussi négativement.
Il pose alors la question au non-voyant qui répond:
-Bien sûr, mon chapeau est blanc.
-Bravo! Vous serez mon vice-président création.
Par quel raisonnement, en écoutant ses collègues voyants, cette personne aveugle peut-elle être aussi sûre de sa réponse?

La réponse dans le prochain numéro.

Doina Bogza

O a doua viaţă pentru lacul Saint-Augustin?

Lacul Saint-Augustin moare câte puţin în fiecare an. Din cauza unei cantităţi insuficiente de oxigen în apă, în fiecare vară mor mii de peşti când temperatura apei creşte. Proliferarea frecventă a cianobacteriilor afectează atât fauna şi flora lacului cât şi activităţile umane în contact cu apa. Ecosistemul lacului e perturbat de acumularea mai multor poluanţi precum azotul şi fosforul de provenienţă agricolă, sarea folosită la dezăpezirea autostrăzii 40 şi fosforul şi coliformii fecali deversaţi de fosele septice vechi de pe malul nord al lacului.
Un proiect pilot evaluat la 325$ şi finanţat de primăria oraşului Québec şi Ministerul mediului încearcă să restaureze lacul. Dacă rezultatul e satisfăcător, soluţia va fi aplicată şi altor lacuri din Québec. Două metode sunt testate: una propusă de Universitatea Laval prin care fosforul este sedimentat, iar fundul lacului e acoperit de un strat de pietre şi nisip şi alta prin care sedimentele sunt pompate în exteriorul lacului. Testele vor fi finalizate în 2010, iar una din cele două metode va fi aleasă pentru aplicare la scara întregului lac.
Dacă eliminarea fosforului şi a altor poluanţi stocaţi în lac de-a lungul timpului este o etapă absolut necesară pentru restaurarea lui, ea nu e şi suficientă. Prevenirea scurgerii lor rămâne o prioritate. Printre măsurile preventive se numără următoarele: construirea unui bazin de sedimentare a sării folosite la dezăpezirea autostrăzii 40, limitarea forţei motoarelor ambarcaţiunilor care navighează pe lac şi racordarea tuturor locuinţelor de pe malul lacului la sistemul de canalizare. Un buget de 200$ era prevăzut în fiecare an pentru diminuarea scurgerii poluanţilor în lac, dar ca urmare a fuziunilor municipale consiliul de aglomeraţie nu a prevăzut nimic pentru următorii trei ani.

*Surse:
1) Le Journal de Québec, Le lac Saint-Augustin toujours aussi fragile, 27/06/2007. Disponibil on-line la adresa:
www2.canoe.com/infos/quebeccanada/archives/2007/06/20070617-075201.html
2) Ville de Québec, Restauration du lac Saint-Augustin, 27/08/2008. Disponibil on-line la adresa:
www.ville.quebec.qc.ca/fr/formation/communique/environnement/5569.shtml

Une deuxième vie pour le lac Saint-Augustin?

Le lac Saint-Augustin meurt peu à peu chaque année. La faible teneur en oxygène de l’eau engendre la mort de milliers de poissons chaque été quand la température de l’eau augmente. La prolifération fréquente des cyanobactéries affecte la faune et la flore du lac ainsi que les activités humaines en contact avec l’eau. L’écosystème du lac est perturbé par l’accumulation de plusieurs polluants tels l’azote et le phosphore de provenance agricole, le sel de déglaçage utilisé pour l’autoroute 40 et le phosphore et les coliformes fécaux déversés par les vielles fosses septiques sur la rive nord du lac.
Un projet pilote évalué à 325$ et financé par la Ville de Québec et le ministère de l’Environnement tente la restauration du lac. Si le résultat est satisfaisant, la solution sera appliquée à d’autres lacs du Québec. Deux méthodes sont testées: une proposée par l’Université Laval qui consiste à sédimenter le phosphore et couvrir le fond du lac par une couche de roches et de sable et une deuxième qui pompe les sédiments à l’extérieur du lac. Les tests seront finalisés en 2010 et une des deux méthodes sera choisie pour application à l’échelle du lac.
Si l’élimination du phosphore et d’autres polluants stockés dans le lac au fil du temps est une étape absolument nécessaire à sa restauration, elle n’est pas suffisante. La prévention reste une priorité. Parmi les mesures préventives on compte la construction d’un bassin de sédimentation du sel de déglaçage utilisé pour l’autoroute 40, la limitation de la force des moteurs des embarcations qui naviguent sur le lac et le raccordement de toutes les résidences de la rive nord du lac au système d’égout. Un budget de 200$ était prévu chaque année pour diminuer les polluants qui se retrouvent dans le lac, mais suite aux fusions municipales, le conseil d’agglomération n’a rien prévu pour les trois prochaines années.

*Sources:
1) Le Journal de Québec, Le lac Saint-Augustin toujours aussi fragile, 27/06/2007. Disponibil on-line la adresa:
www2.canoe.com/infos/quebeccanada/archives/2007/06/20070617-075201.html
2) Ville de Québec, Restauration du lac Saint-Augustin, 27/08/2008. Disponibil on-line la adresa:
www.ville.quebec.qc.ca/fr/formation/communique/environnement/5569.shtml

Maria Olar

Virtuţiile dovleacului

Odată cu sosirea toamnei îmbelşugate de arome şi culori, uriaşul portocaliu îşi face apariţia în pieţele de legume şi fructe, în grădini şi ferme şi este rapid adoptat de gospodine şi copii pentru decoraţiile simbolice de Halloween sau de cei care-i cunosc proprietăţile unice pentru consumul casnic. Dacă formele şi culorile atrăgătoare ale dovlecilor le asigură succesul decorativ incontestabil, nu acelaşi lucru se întâmplă cu proprietăţile sale benefice care sunt foarte puţin cunoscute şi de cele mai multe ori ignorate. Culoarea sa portocalie ne aminteşte că dovleacul e o sursă inestimabilă de betacarotinoide, substanţe care pot contribui la eliminarea radicalilor liberi prezenţi în organismul uman şi cu aceeaşi ocazie pot încetini procesul de îmbătrânire a celulelor. Cu 91,3% apă şi foarte puţine calorii, dovleacul poate deveni alimentul ideal pentru curele de slăbire sau pentru menţinerea greutăţii ideale. Uleiul obţinut din seminţele sale conţine foarte mulţi acizi graşi nesaturaţi şi are un gust plăcut, iar sucul de dovleac, datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale poate îmbunătăţi sistemul circulator, stimula sistemul imunitar şi pe cel digestiv. Durerile de cap dispar ca prin minune dacă aplicaţi pe frunte un piure din miez de dovleac, iar pielea murdară poate fi curăţată în profunzime prin aplicarea timp de câteva minute a unei comprese îmbibate cu suc de dovleac. Banal dar hrănitor în acelaşi timp, dovleacul poate servi în bucătarie pentru preparea supelor, a cremelor sau a deserturilor fine. Mai trebuie sa adaug argumente în plus pentru a realiza că avem nevoie de dovleci nu numai pentru Halloween?!?

Les vertus des citrouilles

À l’arrivée de l’automne riche en couleurs et senteurs, le gros orangé fait son apparition dans les marchés de fruits et de légumes, dans les jardins et dans les fermes et il est rapidement adopté par les mamans et les enfants pour réaliser les décorations symboliques d’Halloween ou il est utilisé par ceux qui connaissent ses propriétés uniques pour la consommation domestique. Si les formes et les couleurs attirantes des citrouilles assurent leur succès incontestable, pas tout à fait la même chose se passe avec leurs propriétés bénéfiques qui sont très peu connues et la plupart du temps ignorées. Sa couleur orangée nous fait penser qu’il est une source inestimable de beta-caroténoïdes, substances qui peuvent contribuer à l’élimination des radicaux libres présents dans l’organisme humain et par la même occasion peuvent ralentir le processus de vieillissement des cellules. Avec un contenu de 91.3 % d’eau et très peu de calories, la citrouille peut devenir l’aliment idéal dans les cures d’amaigrissement ou celles de maintien du poids idéal. L’huile obtenue de ses semences contient plusieurs acides gras non-saturés et elle a un goût très agréable. Le jus de citrouille, grâce a son contenu riche en vitamines et minéraux, peut améliorer le système sanguin et peut stimuler le système immunitaire et celui digestif. Les maux de tête peuvent disparaître comme par miracle si vous appliquez sur le front une purée de pulpe de citrouille; la peau sale peut être nettoyée en profondeur à l’aide de jus de citrouille appliqué en compresse pendant quelques minutes. Banale mais nourrissante en même temps, la citrouille peut servir dans la cuisine pour la préparation des soupes, des crèmes ou des desserts fins. Est-ce que je dois ajouter d’autres arguments pour réaliser qu’on a besoin des citrouilles non seulement pour l’Halloween?!?

Carmen Ţîbîrnă

Ştiaţi că?

Istoria primului medicament miracol

Înaintea aspirinei, se cunoşteau efectele binefăcătoare ale scoarţei de salcie. În perioada anilor 400 î.e.n., Hippocrate, fondatorul medicinei moderne, sfătuia ca aceasta să fie mestecată pentru a calma durerile naşterii. Timp de secole, în lumea întreagă se cunoştea, fără a se înţelege cum funcţionează, acţiunea sa asupra durerilor de cap, a temperaturii şi a inflamaţiilor.
Veni şi era chimiei. În Germania, în anii 1820, s-a descoperit principiul activ al scoarţei de salcie. A fost numit salicilină. In cursul secolului al XIX-lea, a fost produs salicilatul de sodiu, care a fost încercat de Buss, medic elveţian specializat în tratamentul poliartritei.
Sinteza acidului acetilsalicilic, adică aspirina, este datorată chimistului german Felix Hoffmann, al cărui tată, bolnav de reumatism, nu suporta acetil salicilatul de sodiu. Medicamentul a fost produs în 1899 sub numele de Aspirină, derivat probabil de la Spiraea, numele unei plante care conţine şi ea salicilină. Primele comprimate de aspirină şi-au făcut apariţia în farmacii la începutul secolului al XX-lea. În afară de transformările făcute pentru a ameliora toleranţa gastrică, aspirina s-a schimbat prea puţin de atunci.

Le saviez-vous?

Histoire du premier médicament miracle

Avant l’aspirine, on connaissait les pouvoirs de l’écorce de saule. Vers 400 av. J.-C., Hippocrate, père de la médicine moderne, conseillait d’en mâcher pour calmer les douleurs de l’accouchement. Pendant des siècles, dans le monde entier, on connut, sans en comprendre le fonctionnement, son action sur les maux de tête, la fièvre et l’inflammation.
Vint l’ère de la chimie. En Allemagne, vers 1820, on isola le principe actif de l’écorce de saule. On le nomma salicocide ou salicine. Au cours du XIXe siècle, on produisit le salicylate de sodium, qui fut essayé par Buss, médecin suisse spécialisé dans le traitement de la polyarthrite.
On doit la synthèse de l’acide acétylsalicylique, c’est-à-dire de l’aspirine, au chimiste allemand Félix Hoffmann, dont le père, rhumatisant, ne supportait pas l’acétyle salicylate de sodium. Il fut produit en 1899 sous le nom d’Aspirine, probablement dérivé de Spiraea, nom d’une plante qui, elle aussi, contient de la salicine.
Les premiers comprimés d’aspirine firent leur apparition dans les pharmacies au début du 20e siècle. A part le tamponnage et l'enrobage pour en améliorer la tolérance, ils ont peu changé depuis.

Extras din / Extrait du Sélection du Reader’s Digest

Busuiocul

Între legendă şi realitate

Busuiocul (Ocimum basilicum) constituie una din plantele cel mai des folosite în practicile rituale româneşti. Alături de mătrăgună şi de usturoi, ca şi de lemnul de alun, busuiocul ocupă un loc de cinste în folclorul botanic românesc, fiind considerat o plantă cu proprietăţi magice. Spre deosebire de toate celelalte plante, în schimb, busuiocul este singura plantă considerată „sfântă”. Ce este legendă şi ce este realitate în aceste credinţe legate de busuioc? În ce fel specialiştii de demult în ierburi de leac cunoşteau şi utilizau proprietăţile busuiocului?
Plantă originară din Asia tropicală şi introdusă în Europa cu un secol înainte de Hristos, busuiocul are o istorie de câteva mii de ani pe care se bazează cultul lui actual în ţările Europei de Est şi ale Mediteranei. În Asia, busuiocul (unul din cele patruzeci de tipuri ale sale, cel numit „sacrum”) este planta sacră centrală din practicile hinduiste, fiind numit „incomparabilul”. Numele european „basilicum” provine din grecescul „βασιλευς” („rege”), desemnând astfel busuiocul ca „rege” al plantelor. De altfel, în lumea greco-romană, busuiocul era folosit în anumite medicamente şi alifii destinate aristocraţiei şi familiilor regale. În creştinism, această plantă este sacră, spunându-se despre ea că a crescut pe locul unde Împăraţii Constantin şi Elena au descoperit Sfânta Cruce. De altfel, busuiocul este utilizat în riturile ortdoxe de sfinţire cu aghiazmă (apă cu busuioc sfinţită).
Care au fost şi sunt întrebuinţările busuiocului în sud-estul Europei? Este uimitor de constatat în câte moduri şi mai ales în ce scopuri diferite este utilizată această plantă. În mod obişnuit, busuiocul este folosit ca plantă aromatică în bucătăria mediteraneană, fiind unul din ingredientele de bază ale celebrului sos pesto, de origine genoveză. În scopuri curative, busuiocul este folosit, sub formă de infuzie, decoct la cald sau la rece, mai ales în afecţiunile hepatice şi digestive, datorită substanţelor cetonice pe care le conţine. Busuiocul are acţiune antibiotică, antimicrobiană, antiinflamatoare, antifungică, antitusivă şi febrifugă. În plus, busuiocul are excelente calităţi de relaxant nervos, antimigrenos şi antianginos, fiind extrem de eficient ca energizant psihic şi regenerator al organismului în procesul de îmbătrânire. Decoctul la rece de flori de busioc şi apă, care stă la baza aghiazmei, are capacitatea reală de a echilibra şi euforiza starea psihică a celui care îl consumă, mai ales dimineaţa, pe stomacul gol.
Dacă toate aceste calităţi ale busuiocului sunt recunoscute de ştiinţa modernă, nu înseamnă că ele nu erau cunoscute demult de populaţiile din bazinul Mediteranei şi din Balcani. În România, busuiocul este doar în al doilea rând folosit ca aromă alimentară, cunoscând mai ales două valori atribuite de gândirea mitică: este, prin excelenţă, planta sacră folosită în practicile religioase, în biserici şi în spaţiul domestic în aceeaşi măsură; şi este planta erotică cel mai des utilizată în vrăjile de dragoste. Din punct de vedere ritual, busuiocul îşi capătă valenţele magice superlative doar dacă este semănat în dimineaţa de Sfântul Gheorghe. Busuiocul de Sângiorz are puteri miraculoase: ajută fetele să-şi afle ursitul, să fie frumoase şi atrăgătoare peste an, să aibă noroc în dragoste.
Busuiocul este nelipsit în obiceiurile româneşti de naştere: apare la prima scaldă, pe masa Ursitoarelor, la botezul copiilor. În obiceiurile de nuntă, busuiocul este ascuns în perna mirilor, iar mireasa stropeşte fetele nemăritate cu un mănunchi de busuioc udat în apă, să aibă şi ele noroc. Dimpotrivă, în riturile de înmormântare, busuiocul este cu desăvârşire interzis, „deoarece pământul se sprijină pe patru stâlpi de busuioc şi, dacă cineva ar îngropa o crenguţă de busuioc, pământul s-ar cutremura şi s-ar prăpădi”. Aşadar, în obiceiurile româneşti, busuiocul este, dincolo de toate calităţile sale, în primul rând planta dragostei, a tinereţii, a frumuseţii. De altfel, şi legenda lui mărturiseşte despre el astfel: „O fată muri, iar iubitul ei, pe nume Busuioc, plângea zilnic la mormânt. Era o secetă atât de mare, că toate plantele se uscară. Unde căzură lacrimile îndrăgostitului, crescu însă o plantă frumos mirositoare, care fu numită busuioc, după numele lui”.
Alina Nogradi
Surse:
I. Taloş, Gândirea magico-religioasă la români;
I. Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale;
S. Golopenţia, Desire Machines. A Roumanian Love Charms Database
www.wikipedia.ro

Alina Nogradi

Tort cu cafea

Ingrediente : 3 ouă, 150 g zahăr, 60 g faină, 40 g amidon alimentar, 1 vârf de cuţit de praf de copt, 2 linguri cacao, 1 pliculeţ de gelatină albă, 1 cană de cafea foarte tare, 600 ml frişcă, 4 linguri marmeladă sau gem (de prune de preferinţă)
Preparare blat: Se amestecă făina, amidonul, praful de copt şi cacaoa (amestec 1). Separat de bat spumă ouăle cu 3 linguri de apă rece şi se adaugă 150 g de zahăr (amestec 2). Se toarnă amestecul 2 peste amestecul 1 şi se omogenizează bine. Se toarnă totul într-o formă rotundă, unsă cu ulei şi tapetată cu faină. Blatul se coace la aproximativ 175 ºC pentru circa 20 de minute. Se scoate blatul din formă şi se lasă să se răcească.
Preparare cremă: Se înmoie gelatina în apă rece şi se toarnă apoi peste cafeaua fierbinte. Se lasă să se răcească iar între timp se prepară frişca. Se păstrează câteva linguri din frişcă pentru ornat iar restul se amestecă cu gelatina dizolvată în cafea.

Se taie blatul transversal în două bucăţi. Partea de jos se unge cu marmeladă sau gem şi se acoperă cu un strat din frişcă cu cafea. Deasupra se aşează ce-a de-a doua jumătate şi se îmbracă totul în restul de cremă cu cafea. Se decorează cu frişca păstrată (fără cafea) cu ajutorul unui aparat de şpriţat iar pe deasupra se poate rade ciocolată şi un pic de cafea măcinată sau se pot pune diferite fructe de sezon.

Poftă bună!

Propusă de Carmen ŢÎBÎRNĂ

Sfaturi practice

Petele de cafea de pe haine se scot prin frecare cu o soluţie realizată din 10g de glicerină şi un gălbenuş de ou proaspăt, bine amestecate. Apoi se clăteşte cu apă rece.
Petele de vin de pe albituri se scot prin înmuierea părţii pătate în lapte 1%. Se freacă bine porţiunea respectivă, apoi se limpezeşte cu apă curată.
Petele de dulceaţă, compot sau suc de fructe de pe haine şi stofe se curaţă prin frecare cu un burete înmuiat în apă distilată.
Petele de ceară de pe haine se scot cu fierul de călcat încins care se aplică peste pata de ceară acoperită cu o hârtie absorbantă (papier essuie-tout).
Petele de pe mâini se scot prin frecare cu piure de cartofi amestecat cu puţin lapte dulce.
Praful depus pe picturile vechi se înlătură frecându-se cu o jumătate de ceapă mare. Frecarea se face în toate sensurile, apoi pânza se şterge cu un burete umezit şi se lasă să se usuce.

Doina Bogza