În pragul sărbătorilor de iarnă, Consiliul de administraţie al Comunităţii Româneşti din Québec vă mulţumeşte pentru susţinerea şi participarea dumneavoastră la activităţile desfăşurate peste an şi vă doreşte să aveţi parte de zile minunate alături de cei dragi, de un Moş Crăciun darnic şi bun şi de un An Nou îmbelşugat, cu multă sănătate, bucurii şi succese!

CRQ

Filme româneşti în vizită la Québec

Cinematograful CLAP împreună cu asociaţia ROCADE din Montréal şi Comunitatea Română din Québec (CRQ) au fost gazdele şi respectiv organizatorii-promotori a celui de-al doilea festival de film românesc la Québec, ce s-a desfăşurat în perioda 5 - 11 decembrie 2008. Făcând parte dintr-o manifestare artistică mai amplă, desfăşurată la Montreal, acest eveniment cultural deosebit a făcut escală şi la Quebec permiţând cinefililor doritori să facă cunoştinţă, timp de o săptămână, cu recente producţii cinematografice româneşti şi cu noua generaţie de actori din România. Festivalul românesc de film la Québec aduce un crâmpei de filmografie europeană în peisajul cultural quebecoaz şi prezintă producţii româneşti reprezentative pentru noul val de cinematografie românească. Cu prilejul acestui festival am avut imensa bucurie de a ne întâlni virtual cu mulţi artişti îndrăgiţi şi apreciaţi dar mai ales de a primi printre noi pe actorul – realizator şi caricaturist Horaţiu Mălăele, pe criticul-jurnalist Irina Margareta Nistor şi pe tânăra, dar exuberanta actriţă Aliona Munteanu. Deschiderea acestui festival de film a fost marcată de prezentarea a două lungmetrage, Ticăloşii şi Restul e tăcere, şi de un cocktail oferit de CRQ oaspeţilor veniţi de departe, ca şi pentru membrii săi fideli. Seara artistică a fost completată impecabil cu recitalul de poezie “Sunt un orb” al maestrului Horaţiu Mălăele, care ne-a oferit ocazia de a râde din toate forţele şi a ne înfiora în mod plăcut de bogăţia limbii noastre materne. Prezenţa scenică remarcabilă, ca şi repertoriul inedit prezentat de domnul Mălăele ne-a oferit un spectacol de neuitat, dăruindu-ne o amintire memorabilă “însorită” într-o seară târzie de iarnă quebecoază.
Registrul foarte diversificat al filmelor prezentate la festival a permis iubitorilor de artă şi film de a viziona producţii de înaltă calitate artistică cu tentă politică, socială sau culturală românească din diferite epoci.
Deşi am vizionat în întregime doar două filme din cele opt propuse şi prezentate de-a lungul festivalului, am parcurs criticile şi comentariile celorlalte şase producţii şi impresia generală pe care am reţinut-o a fost că factura, cadrul ca şi acţiunea lor sunt deosebite, originale şi în acelaşi timp inspirate profund din realitatea istorică sau cotidiană a societăţii româneşti. Pentru că nu mi-am propus o descriere a acţiunii şi a intrigilor filmelor prezentate la acest festival, dar şi pentru a va lăsa surpriza şi plăcerea de a le descoperi, vă invit dacă aveţi ocazia şi posibilitatea să le vizionaţi şi cred cu certitudine că nu veţi regreta.
Până la o viitoare întâlnire cu filmografia românească şi cu alţi actori talentaţi le mulţumim artiştilor prezenţi la această ediţie a festivalului pentru onoarea de a ne fi vizitat şi în special doamnei Doina Bogza, preşedinta CRQ-ului, pentru oportunitatea oferită şi pentru co-organizarea unui astfel de eveniment cultural unic şi interesant.

Films roumains en visite à Québec

Le cinéma CLAP en concertation avec l’association ROCADE de Montréal et la Communauté Roumaine de Québec (CRQ) ont été les hôtes et respectivement les organisateurs –promoteurs de la deuxième édition du festival de film roumain à Québec, qui a eu lieu entre le 5 et le 11 décembre 2008. Partie intégrante d’une autre manifestation artistique plus ample qui a été présentée à Montréal, cet événement culturel a fait escale aussi à Québec et a permis aux cinéphiles de faire connaissance, pendant une semaine, avec de récentes productions cinématographiques roumaines et avec la nouvelle génération d’acteurs de Roumanie. Le festival roumain de film à Québec donne un aperçu sur la filmographie européenne au paysage culturel québécois et présente les productions roumaines représentatives pour la nouvelle vague de cinématographie roumaine. À l’occasion du festival nous avons eu l’impense plaisir de rencontrer virtuellement plusieurs artistes chers et appréciés et surtout de recevoir parmi nous l’acteur-réalisateur et caricaturiste Horatiu Malaele, la critique-journaliste Irina Margareta Nistor et la jeune, mais l’exubérante actrice Aliona Munteanu. L’ouverture du festival a été marquée par la présentation de deux longs métrages, Les Batards et le Reste est silence et d’un cocktail offert par la CRQ pour les invités venus de loin et pour ses membres fidèles. La soirée artistique a été complétée impeccablement avec le récital de poésie « Je suis aveugle » du maestro Horatiu Malaele, qui nous a donné l’occasion de rire de toutes nos forces et d’être fiers de la richesse de notre langue maternelle. La présence scénique remarquable et le répertoire inédit présenté par Monsieur Malaele nous a offert un spectacle inoubliable et nous a laissé un souvenir mémorable « ensoleillé » dans une soirée tardive d’hiver québécois.
Le registre très diversifié de films présentés au festival a permis aux amateurs d’art et de film de visionner des productions de haute qualité artistique avec une tente politique, sociale ou culturelle roumaine appartenant à différents époques.
Même si j’ai visionné seulement deux films parmi les huit proposés et présentés tout au long du festival, j’ai parcouru les critiques et les commentaires pour les six autres productions et l’impression générale retenue a été que la facture, le cadre et l’action de ces films est différente, originale et en même temps inspirée profondément de la réalité historique ou quotidienne de la société roumaine. Puisque je ne me suis pas proposée de donner une description de l’action et des intrigues de ces films, mais plutôt vous laisser la surprise et le plaisir de les découvrir, je vous invite, si vous avez la possibilité et l’occasion, d’aller les visionner et je suis persuadée que vous n’allez pas le regretter.
Jusqu’à la prochaine rencontre avec la filmographie roumaine et avec d’autres acteurs talentueux, nous remercions aux artistes présents à cette édition du festival pour l’honneur de nous avoir visités et particulièrement à Madame Doina Bogza, présidente de la CRQ, pour l’opportunité offerte et pour la co-organisation de cet événement culturel unique et intéressant.

Carmen Țâbârnă

Festivalul filmului românesc la Québec 2008

Ajuns la cea de a doua ediţie în oraşul Québec, festivalul filmului românesc a prezentat şi anul acesta publicului quebecoaz opt filme inedite. Evenimentul datorat colaborării cinematografului Clap cu asociaţia Rocade şi cu Comunitatea Română din Québec (CRQ) a atras cinefilii cei mai curioşi din oraş. Cu această ocazie doi actori români au onorat cu prezenşa lor publicul: Horaţiu Mălăele la deschidere şi Aliona Munteanu în finala festivalului.
Deşi n-am văzut decât trei filme din cele opt prezentate, ele m-au marcat atât prin problematica lor cât şi prin factura cu totul nouă, complet diferită de cea a cinematografiei americane. Fiecare film a prezentat un crâmpei din realitatea vieţii din România, cu scenarii bine închegate şi cu joc actoricesc de înaltă clasă.
Tache, de Igor Cobileanschi– o tragicomedie burlescă care tratează cu mult umor (negru) problema morţii iminente. Cadrul filmului apare cu totul original: un cimitir şi o companie de pompe funebre în România de azi. Actorul principal, Mircea Diaconu, în rolul groparului care-şi pregateşte propria-i înmormântare convinge şi emoţionează cu multă naturaleţe. În ciuda contextului tragic, publicul râde de situaţiile rocamboleşti şi noi ne amintim de Caragiale şi Muşatescu.
Intâlniri încrucişate de Anca Damian are la bază ideea mai puţin originală a unor destine care se încrucişează întâmplător, idee care utilizată cu îndemânare ajunge să zugravească prin puţine gesturi şi cuvinte măsurate realităţi de o profunzime neaşteptată. Şi aici cadrul este insolit: un post de radio privat şi o închisoare. La sfârşitul filmului multe întrebări rămân fără răspuns, spectatorului îi rămâne să găsească singur răspunsurile, deci să mediteze în continuare la cele văzute.
Schimb valutar de Nicolae Mărgineanu zugrăveşte o altă realitate a României anilor ’90: sărăcia şi degradarea morală care decurge din ea. Eroul principal interpretat de Cosmin Selesi întruchipează perfect proverbul la omul sărac nici boii nu trag. Filmul ar fi fost tragic fără prezenţa eroinei secundare jucate cu mult farmec de Aliona Munteanu. Prin contrast cu eroul principal, atitudinea ei reconfortantă în faţa soartei ca şi pronunţatul său accent moldovenesc au adus nota de veselie care a susţinut moralul şi a salvat tot filmul.
Probabil că publicul francofon n-a putut sesiza tot farmecul accentului ei precum şi veridicitatea situaţiilor din România post revolutionară, calităţi care au fost însă savurate din plin de publicul român.
De aceea mi se pare o mare pierdere pentru românii din Québec care au ratat ocazia de a viziona măcar o parte din filmele festivalului.

Le festival du film roumain à Québec, 2008

Déjà à sa deuxième édition à Québec, le festival du film roumain a présenté cette année huit films inédits. L’événement issu de la collaboration du cinéma Clap, de l’Association Rocade et de la Communauté Roumaine de Québec (CRQ) a attiré les cinéphiles les plus curieux de la ville. Deux acteurs roumains ont honoré avec leur présence le festival : Horatiu Malaele à l’ouverture et Aliona Munteanu à la fin du festival.
Quoique je n’ai pas pu voir que trois films, ils m’ont marqué tant par leur problématique que par la facture nouvelle, tellement différente de celle de la cinématographie américaine. Chaque film présente des fragments de la réalité roumaine, les scénarios sont bien ficelés et les acteurs de haut calibre.
Také, un film de Igor Cobileanschi, est une tragicomédie burlesque, qui banalise avec beaucoup d’humour (noir) le sujet de la mort. Le cadre du film – un cimetière et une compagnie de pompes funèbres, de nos jours en Roumanie – apparaît très original. L’acteur principal, Mircea Diaconu, dans le rôle du fossoyeur, est convaincant et émouvant, avec beaucoup de naturel. Malgré le tragique de la situation, le public s’amuse du rocambolesque des faits et les roumains se rappellent de leurs auteurs classiques Caragiale et Musatescu.
Rencontres croisées, de Anca Damian part de l’idée moins originale des plusieurs destins qui se croisent par hasard, mais l’idée est utilisée avec doigté pour dépeindre par peux des gestes et encore moins des mots des réalités d’une profondeur inattendue. Le cadre est ici aussi insolite: un poste de radio privé et une prison. Le film laisse plusieurs questions irrésolues et le public doit y réfléchir encore un moment pour deviner les réponses.
Change, film de Nicolae Margineanu, dépeint une autre réalité de la Roumanie des années ’90: la pauvreté et l’immoralité qui s’ensuit. L’ouvrier chômeur interprété par Cosmin Selesi est pris dans un piège qui semble sans issue. Le film aurait pu rester sordide sans la présence de l’héroïne secondaire, jouée avec beaucoup de charme par Aliona Munteanu. En contraste avec le héro principal, avec son attitude réconfortante et son accent prononcé de la Moldavie natale, elle apporte la note de humour qui soutient le moral et sauve le film. Il est probable que le public francophone n’ait pu saisir tout le charme de l’accent de l’actrice et la véridicité des situations de la Roumanie post -révolutionnaire, mais le public roumaine en a raffolé.
Il me semble donc que les roumains de Québec qui ont manqué le festival ont perdu une belle rencontre avec la cinématographie roumaine.

Cristina maxim

Guvern de uniune naţională

Este foarte posibil, având în vedere rezultatele alegerilor parlamentare din România desfăşurate pe 30 noiembrie anul acesta. Pe scurt, iată clasamentul final al cursei pentru viitorul Parlament : PD-L-51 mandate de senator şi 116 mandate de deputat, Alianţa PSD-PC - 49 senatori şi 114 deputaţi, PNL- 28 -senatori şi 65 deputaţi, UDMR- 9 senatori şi 22 deputaţi, iar Minorităţile naţionale - 18 deputaţi. În aceste condiţii, fără a face prea multă statistică, se poate observa cu usurinţă faptul că nici unul din partidele de mai sus nu a obţinut o majoritate necesară pentru a forma singur viitorul Guvern. O situaţie similară cu cea ,,de pe la noi”, din Canada şi în particular din Quebec, în acelaşi context al crizei economice mondiale şi în aceleaşi condiţii de instabilitate politică în care e imposibil să formezi singur Guvernul dacă nu ai majoritatea necesară, sau e extrem de dificil să guvernezi pentru că nu ai susţinere din partea parlamentarilor, opoziţia critică ori de câte ori are ocazia, iar uneori este chiar feroce. Numai că e o mică-mare diferenţă între situaţia geopolitică şi strategică a Canadei şi cea a României, în al doilea rând, forma de guvernare este diferită, iar din punct de vedere economic nu mai comentăm.
Nu putem trece cu vederea atitudinea oamenilor politici români, acum după primul vot uninominal de după decebrie 1989. Unii acceptă cu greu rezultatele şi se agaţă cu toate puterile de scaunul de parlamentar sau de ce nu, de cel de ministru. Aceasta pentru că au pierdut contactul cu realitatea, se bazează numai pe sondaje de opinie preelectorale, iar în momentul în care văd rezultatele alegerilor, le acceptă cu greu, trec la analiza efectelor, fără a cerceta şi sintetiza cauzele slabelor rezultate, iar imediat se trece la construcţia de alianţe, discuţii, puţin contează diferenţele de doctrină şi de ideologie politică atâta timp cât se poate trăi la guvernare. Nimeni nu agreează locurile din opoziţie. Cu alte cuvinte, lipseşte strategia politică pe termen mediu şi lung, se adoptă doar planuri electorale pe perioadă scurtă, iar la sfârşit, când vine momentul adevărului, tot electoratul e vinovat, că a avut procentul de participare scăzut. Cine sunt aşadar marii perdanţi ai acestor alegeri uninominale care acum părăsesc fotoliul călduţ de parlamentar şi sunt obligaţi să îşi reia vechile ocupaţii, în ciuda notorietăţii de care se bucurau până nu demult? Tribunul Corneliu Vadim Tudor - şeful partidului România Mare, Gheorghe Funar - colaborator apropiat al acestuia, Norica Nicolai - membru marcant al PNL, dar agreeată doar de unele cercuri din partid .
Alţii crezând că se bucură de ceva notorietate şi ar putea schimba ceva prin atmosfera din Parlament, precum actorul Florin Călinescu - candidat din partea PNL şi Gigi Becali - patronul clubului de fotbal Steaua şi sef al partidului Noua Generaţie au gustat din plin din cupa amară a învinşilor, chiar de la prima tentativă de a ocupa un loc în Parlament. Bineînteles, greii politicii româneşti care au rămas aceeaşi, se află acum la ceas de cumpănă şi încearcă să găsească soluţii, adică ceva de genul fie ce-o fi, numai să intrăm la guvernare. Problema ar fi scaunul de premier, deoarece fiecare are pretenţii la funcţia de prim-ministru, iar restul portofoliilor se negociază ca la talcioc, adică, prim-ministru de la mine şi două ministere trec la tine. Va fi destul de greu în aceste condiţii pentru Preşedintele Traian Băsescu să numească un prim-ministru, dacă partidele nu ajung la un consens politic, mai ales că a afirmat în câteva rânduri faptul că este un preşedinte-jucător, care se implică, pune punctul pe I atunci când consideră că are dreptate, nu va accepta orice candidat din partea partidelor politice, va veghea să se respecte Constituţia României şi nu va notifica ca un simplu ”notar” numirea unui prim-ministru susţinut de o conjunctură de moment şi de o alianţă de partide care se poate desface de azi pe mâine.
La toate acestea, se adaugă şi recomandările Uniunii Europene, care ar dori un prim-ministru “DUR”, cu solide cunoştinţe economice, care să poată aplica măsuri specifice perioadei de criză, să îngheţe salariile funcţionarilor publici şi nu în ultimul rând să facă reforma în Justiţie şi Administraţie. Va fi dificil aşadar de găsit prim-ministrul României în această perioadă sensibilă, cu presiuni din toate părţile, deşi s-a avansat ca termen de formare a Guvernului – Ajunul Crăciunului. Ar fi multe de comentat, dar cel mai important în această perioadă de criză economică mondială ar fi să se găsească o soluţie viabilă, un Guvern stabil, format din oameni competenţi, chiar tehnocraţi, dar care să fie capabili să lucreze împreună, fără tradiţionalele şicane, care s-au repercutat în final asupra celor două palate - Victoria (al primului-ministru) şi Cotroceni (al Preşedintelui României), iar scânteile care au ieşit nu au fost nişte focuri de artificii, deşi acum 4 ani alianţa PD-PNL s-a prezentat cu un program care a câştigat alegerile în faţa PSD, iar la nici jumătatea drumului, alianţa s-a rupt prin ieşirea PD de la guvernare. Ar fi interesant de văzut cum a reuşit Slovacia (nu neapărat ca exemplu de urmat), cu o alianţă aflată la guvernare să ajungă în pragul zonei Euro la sfârşitul anului 2008, iar în 2009 să înceapă negocierile privind adoptarea monedei unice europene, la doar cinci ani de la primirea statutului de membru în Uniunea Europeană.

Gabriel sălăgean